„Avea un suflet cald si aparent fragil, o deosebita carisma, neostentativa, putin pedanta, inspirand pace ȋn sufletul celorlalti, si un usor umor, niciodata incisiv sau sarcastic. Cu un zambet bland pe fata si cu lumina ȋn ochi, cu o intuitie a sufletului uman, desi uneori parand celorlalti putin naiv din cauza pastrarii sale ferme ȋn cele ale credintei ȋn Dumnezeu si a ȋnaltelor idealuri etice, deschidea inimi, ȋnchega prietenii, punea pe ganduri ȋnversunati oponenti sau dusmani. Avea din aluatul pretios al elitei intelectualitatii noastre si deborda aceeasi energie spirituala si disponibilitate intru ale cunoasterii ca Mircea Vulcanescu. Iradia o mare eruditie, era stimat si apreciat. Caracterizat prin vorba sa aleasa si prin gandirea sa limpede, ȋntraripata si patrunzatoare, fara sa faca politica, fara a se avanta ca alti colegi de generatie ȋn polemici, peroratii si diatribe, a legat multe amicitii si prietenii ȋn randurile intelectualitatii ȋn perioada interbelica, cand era ȋn plina tinerete, de afirmare. Printre prieteni se numara si Eugen Ionescu, autorul furtunosului Nu din 1934. Prietenii a alcatuit si ȋn perioada imediat postbelica de asezare furtunoasa a comunismului, ani cand era ȋn prima maturitate, dar toate prieteniile au fost apoi mult filtrate si reduse ȋn perioada neagra de teroare a regimului, pe cand intrase ȋn anii deplinei maturitati. Dupa razboi frecventeaza ȋmpreuna cu multi alti intelectuali grupul Rugul Aprins de la Antim ȋn anii staretiei Parintelui Vasile Vasilache.", Horia Ion Groza