Cand caut cu adevarat ceva, de regula, gasesc. Mai devreme sau mai tarziu. Ma opresc din cautat doar cand reusesc sa accept ideea ca ceea ce caut nu exista. Am avut nevoie de cateva zeci de ani ca sa inteleg acest adevar simplu. Tot de atatea zeci de ani si ca sa admit ca ceea ce scriu ar putea deveni carte...Sigur, mi-am dorit intodeauna sa fiu un om deplin in intelesul traditional: sa faci un copil, sa plantezi un pom, sa scrii o carte. Dar cred ca a fost nevoie de aceasta minunata serendipitate - mai multe persoane care nu se cunosc, dar care, fiindu-mi aproape, imi spun, imi repeta, imi cer ca ceea ce sunt sa devina o carte. S-a intamplat deci ca imposibilul sa devina posibil, iata cartea, si doar prietenii mei (care se vor recunoaste in aceste cuvinte!) sunt "de vina". Le sunt recunoscatoare. Cartea este un dar, din principiu. Sper ca aceasta carte – de interviuri, cu fostul comisar european Dacian Ciolos, presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, cu cineastul Cristian Mungiu…, de reportaje, in Belgia, Turcia, Transnistria, Moldova, Franta, Romania, Scotia, de analize politice si societale, de ganduri - sa fie si un sprijin, celor care nu stiu unde sa gaseasca raspunsurile. Este odiseea unei persoane care a plecat din Brasov pentru a ajunge la Paris, care a luat-o de mai multe ori de la capat si care nu s-a lasat niciodata infranta, chiar daca uneori caderea a fost extrem de dureroasa. Asta pentru ca, asa cum am invatat candva la Brasov, nu exista drum: drumul se face mergand.

Lectura placuta!

Fragment din cartea: Serendipity. Despre Romania, Europa Si Lume - Iulia Badea Gueritee

La ce mai viseaza europenii? Haioasa intrebare intr-un moment in care degringolada care are loc sub ochii nostri, ca intr-o piesa de teatru de foarte proasta calitate, dar pentru care fi ecare din noi a platit un bilet scump pentru a asista, se transforma in inca o deceptie. Inca o trezire la realitate. Europa apararii nu exista. Nu exista nici macar vointa sau dorinta de a-i acorda o forma, acolo unde de fapt ar fi nevoie. Este trist ca a fost nevoie de acest eveniment din Algeria, la In Amenas, care ocupa ecranele de televizor in permanenta de cateva zile, de viata unor ostatici – si un roman printre ei – ca noi, europenii, sa realizam ca s-a mai prabusit un zid din micul nostru castel medieval. Intr-un moment in care este vorba nu doar de 40 sau 41 de ostatici, ci de europeni amenintati de o grupare terorista care nu are scrupule, in care vestile de pe banda neintrerupta sunt alarmante si dramatice („Potrivit islamistilor, 34 de ostatici au murit in urma bombardamentului efectuat cu cateva minute in urma de algerieni”, 15h39 ora Frantei, BFM TV), Uniunea Europeana nu face bloc comun, UE izoleaza Franta intr-o lupta care nu este numai a ei.

Aceeasi strategie ca si in fata crizei economice: este criza vostra, nu a noastra, descurcati-va. Compatimim, suntem alaturi de voi, dar atat. Dincolo de a incerca sa intelegem de ce, la peste 50 de ani de la crearea Uniunii, nu exista inca o armata europeana, cand, culmea, UE a fost creata intocmai pentru ca pe teritoriul Europei sa nu se mai ajunga la vreun Al Treilea Razboi Mondial, ramane o constatare.