Am uitat totul. Am plecat de mult de pe acele meleaguri si am murit… Pe un perete am o icoana veche cu Hristos, simbolul credintei care m-a ajutat sa traversez toate greutatile si m-a adus in New England, avand taria de a incepe sa traiesc din nou.

Da, sa traiesc din nou, caci, dupa ce am parasit casa care a fost pentru mine mereu Romania, m-am simtit ca un mort. Grele nu erau imprejurarile in care ma aflam, ci simplul fapt ca trebuia sa traiesc. (...) Nu stiu daca va puteti inchipui cum este sa te rupi de tot ce ai cunoscut si ai iubit si sa o iei de la capat fara sa reusesti sa le impartasesti amintirile din trecut celor care fac parte din viata ta in prezent. Exista oameni carora le pot impartasi un moment sau altul din trecut, insa intregul ramane sa-l port singura.

Acum stiu ca dragostea si mila, puse in practica din dorinta de a-i sluji aproapelui, pot transcende orice si pot face minuni. Ca poti depasi timiditatea, oboseala, teama si chiar si ceea ce pare a fi o repulsie fizica incontrolabila – doar sa tanjesti din suflet sa ajuti si sa fii de folos. Am invatat intre timp ca exista o cale catre inima oamenilor (aproape a tuturor), fie ca iti sunt prieteni sau dusmani, indiferent de opinia politica sau de convingerile nationale. In fata durerii si a mortii, oamenii sunt egali, iar majoritatea constientizeaza acest lucru si sunt gata sa se ajute unii pe altii. Am mai invatat ca, unde exista credinta in Dumnezeu, se poate face lucrarea Lui.

Principesa Ileana a Romaniei