„Se nasc cadavrele din carnea putrezita a mizeriei emotionale

In ABATOR se taie fericirea in bucati de plumb depresogene

Preadamitii isi pierd in animale ultima farama de credinta

Iar in epifania nocturna a vietii, creaturile isi urla moartea-n chin.

Se atarna in carlige ruginite nemurirea ultimei cine de taina

Unde sangele se bea din pocalul abisal al finitudinii eterne

Hranind infernul presupus al vietii cu carnea vesteda din vid.

In farfurii se gusta dulce, avorturi din comoara constiintei,

Se gusta oamenii intre ei, taind din sufletele zeilor apusi

Bucati din frageda necrofilie, unde saliva se scurgea in conflagratii

Si ambrozia de fiere isi scalda intelepciunea in nihilismul soptit

Iar in constructul fiintei se gangrena un carnivor lihnit de moarte.

Prin minte mai atarna doar cadavre incoltite de pofta muribunda

Ce umple demonii launtrici in faze neuitate ale crimelor pasionale

Sufletul lasat in sanatoriu, se umple si el doar de-o boala necurabila

Si in inima se naste ura infinita din abisul defect al maternitatii.

Nastem doar fiii morti ai propriei goliciuni transpusa in nulitate

Pierduti in umbra vietii ne ofilim creatia avortata in cosciug

Ca niste lesuri transcendente prelinse intr-un altar sub flacari

Iar fericirea absorbita in ABATOR, vomeaza fierea omului modern."