Cosmin Dodoc isi supune cititorul unui asediu prelungit: masinaria sa de lupta zdrobeste, pe rand, femeia, Dumnezeu, existenta in ansamblul ei. Este evident, totusi, ca dincoace de revolta cu zimti, de sufletul de rechin al autorului, care iese triumfator dintr-un ocean de lesuri, se afla un spirit inocent, care a trebuit sa se rupa de sine, pentru a face fata atotputernicei identitati dintre suferinta si viata.” (Stefan Bolea)

Desi se afla la debut, Cosmin Dodoc ne livreaza o poezie matura, complicata, care surprinde integral starile autorului. Volumul este despre tot; in el gasim “si caii baltati si starile de voma si anii astia pe care timpul ni-i arunca in van”. Poetul stapaneste arta nuantarii, reusind sa scoata din fiecare traire maximul pe care-l are de oferit. Daca la Heraclit nu te puteai scalda de doua ori in apa aceluiasi rau, in poezia lui Cosmin Dodoc nu te poti scufunda de doua ori in acelasi sentiment. Autorul stie sa ia pulsul sensibilitatii poetice actuale. Cu toate astea, scrisul lui nu seamana cu al colegilor de generatie; el scrie pentru a se infatisa cititorului, pentru a transmite, pentru a si-l apropia pe acesta. Autoportret gol-pusca (poeme despre ciute nebune) este una dintre cele mai sincere carti aparute recent. (Cristina Nemerovschi)

Daca vei citi aceasta carte, inauntrul tau cineva va pulveriza un grafitti psihedelic in care te vei reflecta neindoit si vei realiza ca, daca nu vei citi aceasta carte, ea va pulsa viu in oasele tale si in mormant, ca un trandafir salbatic in lumina de roua a ultimei dimineti de vara. (Stoian G. Bogdan)


Anul aparitiei: 2012
Numar de pagini: 156