"Tabletele Anei Blandiana au muzica lor foarte personala. Inainte de a intelege, percepi cadenta frazelor, leganarea cuvintelor, pauzele linistite, poantele. Unele stau pe varful picioarelor, ca balerinele. Destule ne dau senzatia unui delicat balet de cuvinte. Ar merita sa fie analizata stilistica lor, deloc complicata, insa eficienta: repetari, simetrii, opozitii si in general binaritati. Nimic nu poate fi lasat in voia intamplarii. Muzica (pe care eu, citind-o de atata vreme pe poeta, o am in ureche si o identific spontan) este si o arhitectura, o constructie atenta. De cate ori am citit aceste scurte texte, am avut banuiala ca ele au tasnit, intr-un fel, gata facute din creierul poetei (oricat le-ar mai fi lucrat apoi, insa in latura unei corectitudini exterioare) ca si cum nimic din realitatea pe care ele o suprind n-ar putea exista in afara arhitecturii insesi de cuvinte si de propozitii in care ea se afla conceputa." Nicolae Manolescu