Dumitru Nicodim opteaza, dupa o serie de romane remarcabile, apreciate de critici si de public (e suficient sa amintim Casa lui David, Humanitas, 1996), unele dintre ele inspirand scenarii de film, de pilda Poarta Alba in regia lui Nicolae Margineanu (2014), sa se retraga in poezia cu forma fixa. Mai intai s-a apropiat de rubaiat, in care s-a scaldat pret de cateva volume, alegand sa semneze cu pseudonimul format din propriul nume si extensia Romar, a carei radacina e chiar prenumele ilustrului parinte al rubaiatului, matematicianul, astronomul si poetul persan Omar Khayyam, pentru ca acum sa propuna corsetul unei alte poezii cu forma fixa, cel al sonetului, in care sa stranga balenele si intariturile celor 14 versuri pentru a reda fluxul, aparent lirico-dramatic al unor psalmi atipici. Mai mult, la finalul volumului, propune un studiu despre poezia cu forma fixa in interpretare esoterica, fugind, asadar, de meraviglia clasica si ascunzandu-se in muzica acestei poezii expuse in sala de bal a paginii goale nu pentru ritmul pasilor in dansul standard in trei timpi, alternand tonalitatea minora cu cea majora, ci in catrene si tertine care servesc mai degraba ingenuncherii si rugaciunii.