Cine este familiarizat cu poezia Alinei Caraghin face experienta metamorfozei feminine in toate starile ei. „Efectul optic” pe care il produce noul ei volum ne lumineaza prin „contururile” de viata pe care ni le propune, caci „poemul vorbeste in inima poetului”. „Marea inima” care traverseaza intregul volum, „locul in care vietuieste orice dragoste”, descopera femeia care se prelungeste in lume prin daruirea de sine, in universul pe care il traieste diurn, rod al posibilelor amintiri. Este felul Alinei de a vorbi despre viata. - Cristian Muntean

„Degetele tale imi citesc carnea/ o carte in Braille/ desfaci fila cu fila/ deznozi/ povestea incalcita ce sunt”, ne previne Alina Caraghin in acest cel mai recent volum al sau. Contre-jour confirma vocatia poetica a celei care spunea: „Am un organ unic, o inima-creier”. Inepuizabila si transistorica tema a iubirii, care „misca sori si stele”, este tratata cu dezinhibare, intr-o abordare originala, (auto)ironica pe alocuri. Este mai mult decat un sentiment sau o dezlantuire a pasiunii erotice; este, in fond, urma textuala pe care o lasa pe pagina alba trairea - zbuciumata adeseori, precum un montagne russe - autoarei, care ar putea foarte bine sa spuna, cu Montaigne: „Sunt eu insami materia cartii mele”.

Desi a asimilat traditia poetica subsecventa (sau poate tocmai de aceea), Alina Caraghin este libera de orice conventii ori constrangeri: „Poezia rock isi striga adevarul / nu cunoaste limite sau teama, / matura conventiile / cu suflul liber, nebun, / rebel si inca / indragostit”. O borna, asadar, in evolutia poetica a unei autoare cu timbru distinct. Excelsior! - Virgil Borcan