Volumul „Evul Mediocru” face o radiografie poetica lucida si nelinistitoare a prezentului, avand un pronuntat filon critic si reflexiv. Scriitura propune o alternanta calculata intre poezia civica si poezia existentiala, cu incursiuni onirice care nu functioneaza ca evadari, ci ca forme sofisticate de imersiune in real. Abordarile literare duc spre o zona de poezie conceptuala si hiperconstienta, preocupata de degradarea sensului („Vremea necititilor”, „Clisee”, „Evul Mediocru”), de conflictul interior si social („Miscare de protest”, „Impotriva”, „Joaca cu focul”) si de raportul dintre timp, identitate si alienare („Clepsidra”, „Mileniul trei”, „Hiperlucid”, „Dinamica impietririi”). Poezia - aflata la confluenta dintre diagnoza si remediu - este cateodata taioasa, antisentimentala, cu un limbaj dens conceptual, uneori polemic, alteori minimalist, atent la derapajele epocii si la fragilitatea umana. „Evul Mediocru” se contureaza ca forma de rezistenta asumata impotriva superficializarii culturii, a automatizarii gandirii si a pierderii sensului profund. Demersul literar „administrat” fara anestezic sau lirism ornamental, nu propune o poezie confesiva in sens clasic, ci una a constiintei care observa si diseca. Nu este o carte „confortabila”, ci una care provoaca, incita si obliga cititorul la pozitionare - semn (imi place sa cred) al unei poezii patrunzatoare, viguroase si autentice.