Sunt cetateanul nestiut. Ma ploua caisi prin vant. Data de nastere n-o stiu, dar mi-o banuiesc, aproape cu exactitate, copiii mei nenascuti. Lor le duc dorul, lor si parintilor furibunzi, care n-au avut zile sa-i nasca. Pruncii isi cer dreptatea din ceruri, cu bice si scorbaciuri.

Nu am vreo denumire anume, puteti sa-mi ziceti oricum, vantul far’ de stapan, cretina cu-n singur plaman. Neaerisita ca beciurile dospite in mucegai. Sunt eu, nu-ti sunt, ierburi decopertand acoperisuri de case, de ape, de un ilustru submarin, turcoaze prabusite printre cristaluri si irisi, si pleoape.

 

Extras din text:

***

E ingerul ce harpa si-a strunit
cand pasul ti l-ai priponit.

Si versul ti l-ai pierdut pe drum,
e ingerul far’ de stapan.

L-am agatat in cui aseara,
a amutit, tembel, si isterizand apatic.

Doar ranjetul mai lumina
cuiul deasupra sa…

Din aripi isi facuse bice,
din pumni – otel inversunat.

Funesta naluca cantand
un drum catre rai mai bland.

Doar timpul masurat de ceas
mai spune de al tau pas.

Intelenit printre ogoare
e ceasul fara de scapare.

Amuti-va vuietul din munti,
crapa-vor vaiete adanci.

Mieii isi vor dori apusul,
apele isi vor intoarce cursul.

Muntii vor scoate hohot prin vai,
de tine vor plange ai tai calai.

An aparitie :2021
Dimensiuni     13×20 cm
Numar pagini     116