„Poezia moderna e dominata de o „descompunere” a ceea ce putem numi real, specificata inca de catre Baudelaire. Concretul e dzmembrat, deformat, aritit, elementele sale apar puse in relatii insolite, prinse intr-un dans frenetic care sparge limitele, proiectindu-se in ireal..”un suflu deschide brese in pereti, declara Rombaud, imprastie limitele caminelor.”.E o criza a unitatii primordiale, care, corespunzind unui scenariu religios-mistic, contine un impuls contrar, reparatoriu, o nostalgie a ceea ce s-a pierdut. Astfel ca poetul modern e adesea un homo duplex, care, pe de o parte, ilustreaza farimitarea, imprastierea, degradarea tuturor lucrurilor ce fiinteaza in toate registrele spatiului si ale timpului, iar pe de alta da glas nazuintei de reversibilitate, de restaurare a arhetipului paradiziac. Un astfel de bard este si Gellu Dorian. Operind cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale fiintei trupesti sau sufletesti, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal noaptea absoluta a inceputurilor si rapaitul de tobe solemne ale eternitatii.”

Gheorghe Grigurcu

„Poezia lui Gellu Dorian a avut, aproape de la inceput, o respiratie ampla si calma. Era oarecum de prevazut ca poetul sa nu iubeasca fragmentarismul postmodern si sa se indrepte spre constructiile elaborate si viguroase, care pretind plamini lirici asemanatori cu foalele fierarilor de odinioara. El insusi aminteste de Ghilgames, care-l obseda si de Nichita Stanescu. Nu se poate, apoi, sa nu te gindesti la Whitman  si, in general, la poezia americana din a doua parte a secolului XX. (Nu ca simplu voiajor a scris Dorian  placheta intitulata Un poet la New York). Lucrul cel mai original si expresiv iesit de sub condeiul lui este marele poem Singur in fata lui Dumnezeu, in acelasi timp confesiune autobiografica si profesiune de credinta literara, amintiri din copilarie, Bildungsroman si poezie de dragoste. Luxurianta, concreta, cotidiana, prozastica, folosind limba vie, vorbita, plina de ecourile si detaliile zilei de astazi, dar totodata cultivata si ingrijita stilistic, poezia lui Gellu Dorian este a unui remarcabil si, din pacate, nu indeajuns de bine cunoscut poet.”

Nicolae Manolescu