Viata in caruselul iubirii

Poeta Marilena Timofte ne propune in volumul Mladite de iubire, aparut la editura Letras, un mod de facere a poeziei in structuri retorice, adresandu-se pe rand, iubirii, fericirii, bucuriei, unui eu impersonal sau colectiv, dezvaluind adevaruri traite , solutii de implinire, sentinte morale, situand in mijlocul lumii ideatice un eu liric omnipotent, omniprezent, dominator si atoatestiitor. Poeta construieste scenarii in care analizeaza, se confeseaza, se roaga, cerand initierea in iubire. Nu intamplator, titlul volumului poarta numele metaforic de “mladite” sugerand un inceput, o nastere, o cosmogonie a iubirii, intr-un dialog plin de candoare. Pana si timpul este incredintat unor copii, ca sa-l pazeasca, intrucat puritatea asigura trainicie.

(…)

Soarele este un simbol al bucuriei de a trai, al prea-plinului sufltesc, soarele potenteaza trairea extatica: “Alerg si strig de bucurie/ cand toata lumea e a mea”. Evadarea in vis este o cale de a atinge implinirea iubirii: “Trezeste-ma in lumea mea de basm… Trezeste-ma in lumea de arome/ ce-mi salta pieptull in visare/ s-aud cum ingerii imi canta.”

Fiecare poem compune un spatiu de vis, un colt de natura, surprinsa in toate anotimpurile, pe care eul liric si le asuma ca facand parte din fiintarea lui.

(…)

Poeta isi multifica vocea interioara, se destainuie in numele omului, al copacului plin de roade, al marii tumultuoase, asculta glasul lumii pe acordurile unui vals, ale unei simfonii care misca acest carusel plin de emotii, de dor, fericire, speranta, in timp ce rostirea devine obiectiva, incarcata de sentinte, de indemnuri de a pretui viata. Exista in intregul volum o infuzie de lumina, de soare, de raze de luna, instaurand armonia, credinta si, iarasi, bucuria de a fi.

Cu certitudine, poezia Marilenei Timofte va incita la lectura, tocmai prin frenezia discursului poetic, gasind multiple chei de implinire in iubire, in aceasta viata, “clipa cea repede/ ce ni s-a dat” cum ar spune Poetul etern.