Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) debuteaza in 1937 ca poet in Bilete de papagal. Apropierea sa de Arghezi (care ii va prefata mai tarziu o carte de reportaje) avea sa insemne, practic, introducerea definitiva a lui C.V. Gheorghiu in lumea literara.

In 1937, ii va aparea la Cartea Romaneasca prima placheta de poezie, Viata de toate zilele a poetului. In 1940, Gheorghiu publica cel de‑al doilea volum de versuri – Caligrafie pe zapada –, care va fi incununat cu Premiul pentru scriitorii tineri al Fundatiilor Regale. Poetul va lua atitudine, condamnand public, in virtutea credintei sale crestine, asasinarea lui Armand Calinescu si inchinand memoriei sale un poem, ce avea sa fie publicat in 1940. Ultima placheta de versuri a lui Constantin Virgil Gheorghiu, de dinaintea exilului sau, Ceasul de rugaciune, se va bucura si ea de o buna primire in lumea literara.

Desi cunoscut mai cu seama ca un prolific romancier al exilului romanesc postbelic – pana in prezent cel mai tradus scriitor roman din toate timpurile –, Constantin Virgil Gheorghiu este autorul unei opere poetice ce a ramas nemeritat in umbra. Retiparita acum, dupa mai bine de opt decenii, ea reintregeste portretul celui ce s‑a numit, pana la trecerea sa la cele vesnice in 1992, „poetul lui Hristos si al Romaniei”.

Si pentru toti am scris

Si peste toti am scuturat din sufletul meu

Cate‑o petala de vis... (C.V. Gheorghiu)