La 15 ani, Labis era deja un poet cunoscut, invitat sa participe la Congresul Tinerilor Scriitori de la Iasi, iar in 1952 era admis la cursurile faimoasei Scoli de Literatura. Anumite gesturi de fronda, care au fost catalogate de conducerea Scolii drept abateri de la morala comunista si de la disciplina si l-au adus in 1955 sa fie aproape de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor, n-au facut decat sa sporeasca legenda. Acreditata si de marturiile unor apropiati, s-a pus astfel in circulatie imaginea unui Labis rebel, potential oponent al regimului comunist, imagine greu de sustinut cu argumente temeinice, dar si greu de infirmat (caci manifestarile anti-regim ale poetului n-au fost publice niciodata, in timp ce poezia sa e pe linia ideologiei comuniste, in legatura cu justetea careia Labis nu a manifestat indoieli). Iar sfarsitul prematur al poetului, strivit de un tramvai la 21 de ani, in noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a impins legenda pana la ultimele ei consecinte. S-a speculat ideea ca tanarul scriitor devenise indezirabil pentru puterea politica si a fost lichidat de oamenii Securitatii sau ai spionajului sovietic, cu atat mai mult cu cat, in cele zece zile in care a supravietuit accidentului, Labis ar fi afirmat (conform unor martori) ca a fost impins sub rotile tramvaiului de o persoana pe care n-a putut-o identifica.

Octavian Soviany

Moartea lui Labis deschide o intreaga problematica asupra poeziei romane contemporane.Toti poetii de azi ii sufera intr-un fel influenta, mult mai mult, reiau, decat sufera influenta poeziei sale. Este clasica intrebarea: ce s-ar fi intamplat daca Labis n-ar fi murit? Azi, el ar fi avut varsta de [80 si ceva de ani], fiind mai tanar, deci, decat multi dintre membri generatiei ’60, care se dezvolrasera „in plasa“ vibrantelor sale poeme.

M-am oprit asupra problemei mortii lui Labis si pentru ca aceasta mi-a clarificat un lucru pe care-l cred important, si anume ca istoria e facuta cel putin in egala masura din goluri, cat din plinuri. Din ceea ce ar fi putut sa fie dar n-a fost, cat din ceea ce a fost. Ratand sansa de a se impune ca mare poet, Labis s-a realizat totusi pe deplin, devenind un mare simbol, un mit. Prin insasi absenta sa el creeaza prezenta. […] Labis ramane actual, atat prin poezia sa, cat mai ales prin masca sa tragica, prin destinul sau straniu de jertfa, de fecundator prin absenta.

Mircea Cartarescu