Autorul isi despica pieptul, isi expune inima si, fara a - i pasa daca e privit sau nu, judecat sau adulat, inventariaza toate detaliile - cheie ale vietii sale pana la punctul care ar putea fi finalul. Descoperim iubiri si esecuri, frici si orgolii, totul intr - o poezie curajoasa fara sa braveze. Volum ce poate fi citit ca un poem - fluviu care pe alocuri iese din matca si se napusteste asupra privitorilor ce inteleg treptat ca nici ei nu mai pot fi doar spectatori, ci sunt pentru totdeauna legati de pulsatiile sangerii, intime si profunde ale unei marturisiri - viata in versuri. (Anca ZAHARIA)

Ramane ce e bun din mine e un volum de poezie pe muchie de cutit, la un pas de prapastie, traita si scrisa de psihologul Catalin Stanciu dupa ce a trecut prin doua infarcturi si o operatie de cord, in urma careia era constient ca se putea intimpla orice, inclusiv sa moara. Asadar, un poet care e psiholog de profesie ne descrie, in versuri perfect controlate si minuite, o experienta la limita, pe care o poti trai, dar nu cred c - ai putea s - o si descrii, cel putin nu mai exact si mai concret decit un medic foarte bun care e si un profesionist in literatura. O poezie (auto)biografica, existentialista, autentica, pe care e bine s - o citim, nu s - o traim. (Mihail VAKULOVSKI)

Simplu si eficient, volumul de fata merge direct la tinta. Nicio eschiva, de fapt un etalon pentru cititorii curiosi sa descopere o voce care nu s - a dezis niciodata de luciditatea lirica, Catalin Stanciu si permanenta cautare a unei modalitati perfecte de a exprima imperfectiunile firii umane. Recomand navigarea universului poetic stanciuan cu toata artileria sa de elemente imbracate in onestitate. (Gabriela FECEORU)

Prezentare colectia Amaterasu

Amaterasu, zeita soarelui, nascuta din ochiul stang al tatalui ei Izanagi, se inchide intr - o pestera si refuza sa iasa in urma unui conflict cu fratele ei, zeul furtunii, Susano. Ceilalti zei reusesc s - o convinga sa iasa printr - un siretlic, spunandu - i ca exista cineva mai frumos decat ea. Din curiozitate, aceasta iese si se priveste pentru prima oara intr - o oglinda. Lumina, gelozia, curiozitatea, privirea spre sine, iesirea din „pestera“ - pe toate acestea le consider, intr - un fel sau altul, simboluri ale poeziei. Nu as fi deloc deconcertata daca cititorii ar citi Amaterasu si ca acea tehnica din manga - ul Naruto, flacarile negre care ard totul, inclusiv focul normal, ceva imposibil de stins. Nici acest concept gandit de Kishimoto Masashi n - ar fi departe de ceea ce cred ca poate fi poezia.