Rigorile formei fixe ale versurilor sunt din ce in ce mai rar de gasit in randul noului val al poetilor, care cocheteaza frecvent cu rima alba. Cunoscut pentru romanul „Vicii vinovate”, scriitorul Radu Nastasia descopera potriviri uimitoare ale universului din jurul sau, pe care le transpune in rondeluri sarcastice, umoristice ori din care razbat note de amor.

Versurile echilibreaza lirismul sau interior cu formele abrupte ale realitatii: „In orasul din proverb/ Putrezesc in doc corabii,/ Prin ciulinii din suburbii/ Nimerise chiar si-un orb”. Nu este niciun mister ca meleagurile brailene – locul natal al autorului – se regasesc in versurile identice ale strofelor care ofera senzatii de intimitate si atrag prin „acel ceva” ce pare cunoscut.

In volumul „Rondeluri – Trei sfinte goale cu retorte”, cotidianul este remarcabil in viziunea poetului, iar amprenta istoriei si literaturii da nastere unui stil inconfundabil, cu influente parnasiene: „Zac pe divan sorbind cafele/ Sultanul si o aga, la taifasuri,/ Sunt trase in harem perdele/ De catifele, iar sub matasuri/ Cadanele cu tate grele/ Si-apetisante, dalbe dosuri/ Zac pe divan, sorbind cafele/ Sultanul si o aga, la taifasuri. (…)”. (Rondelul unui harem)

Pentru Radu Nastasia, versurile sunt o maniera de protest sau un refugiu prin care isi exprima nonconformismul care a caracterizat intreg parcursul vietii sale: de la ofiter care a luptat impotriva crimei organizate, la cel de romancier si poet.