Descriere - Rune, noduri, intarsii. 101 poezii
Omagiu editorial Gavril Pompei 75 (n. 15 august 1950, Tarlisua, Bistrita-Nasaud), aparut sub egida Bibliotecii Judetene „George Cosbuc” Bistrita-Nasaud
Prefata de Mircea Popa
Pe coperta: Mozaic roman cu nodul gordian, Homs, Siria
Abundenta de metafore conduce, invariabil, pledoaria poetica spre versul clasic, incarcatura de simboluri, spre limanul criptic al versului alb. Poetul nu poate interpreta, in acelasi timp, si rolul solistului si al orchestrei. Pentru prima ipostaza apeleaza, de regula, la intarsiile rimei perfecte, pentru cea de-a doua, la volutele ample ale prozodiei neincorsetate in rigori formale. (Gavril Pompei)
Gavril Pompei dispune de acest har de a umple tipare vechi cu material liric nou, in care mostenirea traditionala poate fi interpretata ca o provocare, ca o participare a propriului destin la frumusetea si perceptia fenomenelor multiple ale cosmosului. In raport cu fantezia lui derutanta si insolita se instituie un cod personal de comunicare cu o lume care nu mai exista, dar care poate fi re-creata si imbogatita. Re-constituirea de tip palimpsestic comporta o identificare de viziune cu intelesul definitoriu al lumii, un proces de recuperare a memoriei ca semn al unei afinitati pierdute. (Mircea Popa)
Versurile compun tapiserii in care se strecoara fire negre, umbrele se aglomereaza pe spatii mici, dar totul se intampla cu o eleganta controlata, de salon, si cu mici indiscretii palpaind in discretia cea mare. (Irina Petras)
La nivelul mai fiecarui poem spatiul poetic se configureaza ca metamorfoza imprevizibila, intr-un limbaj uneori ermetizant sau, cateodata, mizand pe figurile paradoxului si ale sofismului. Primei modalitati ii apartin de regula poeziile in prozodia clasicizanta care, de altfel, sunt si cele mai implinite artistic. In unele intalnesti niste bine asimilate inflexiuni din stilistica argheziana sau mai ales din cea barbiana, insa cu adevarat surprinzatoare este ingeniozitatea manieristica a sintaxei; cu precizarea ca manierismul trebuie inteles nu numai ca dexteritate formala, ci si ca substanta, ca un mod de reprezentare a universului. (Petru Poanta)
Ochiul poetului fuge, de regula, spre schita cosmogonica, vazind principiile sub peisaj si luind aparentele doar de pretext pentru peripetiile de substrat si pentru dialectica „voltaica” a tensiunii de contopire. Sintaxa se fereste cit poate de blagianizare, tocmai pentru ca metoda e blagiana. Blagiana insa nu la modul cuminte, intrucit potentarea misteriozitatii e transpusa la Gavril Pompei in principiul „desfolierii”, al des-tainuirii infiorate. (Al. Cistelecan)
Viziunea poetului e una devastatoare, e viziunea unei lumi aflate in dezagregare, o lume care se retrage in sine, se deconstruieste treptat. (Ion Muresan)
Ne furisam prin pori obedienti
spre nu se stie inca ce minune
la care magii, trubaduri absenti,
nu reusesc sa-i dibuiasca nume.
Felina dalba, visului naimire
adulmeci zarea prin hulpave nari
in care se inghesuie-n nestire
suplicii, penitente, desfatari.
Capcane pus-am, glontul de argint
l-am arvunit drept calea sa-i atina
si nicio veste! fluvii de absint
invaluie-n licoarea sibilina
si drumul, si limanul, si chivotul.
Infrupta-te din unda ei salmastra
din care, band, se desluseste totul
cum ai privi amurgul prin fereastra.
(Felina)
Repere biobibliografice
Gavril Pompei (pe numele adevarat Pompei Cocean) s-a nascut la 15 august 1950 in satul Tarlisua, judetul Bistrita-Nasaud. Parintii sai, Maxim si Ana (Susana) Cocean (nascuta Coptil), erau tarani din tata-n fiu, dar, asa cum subliniaza Ioan Simon in monografia comunei nasaudene de la poalele Tiblesului, reprezentau o autentica visterie orala a obiceiurilor, traditiilor si folclorului stramosesc pe care o vor deschide si impartasi cu generozitate celor cinci copii ai lor.
Il intalnim ca elev al Scolii de 8 ani din localitatea natala in perioada 1957-1965, la absolvirea careia este admis la Liceul „Andrei Muresanu” din Dej. Un focar spiritual recunoscut si de traditie din urbea situata la confluenta celor doua Somese, ale carui cursuri le va urma pana in anul 1969. In acelasi an, in urma unui sever examen de admitere, se va numara printre studentii Facultatii de Biologie-Geografie, specializarea Geografie, a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. O va absolvi, ca sef de promotie, patru ani mai tarziu, in 1973, fiind repartizat ca geograf la o prestigioasa institutie de cercetare stiintifica, respectiv Institutul de Speologie „Emil Racovita”, Bucuresti.
Intre 1973 si 1988 va activa ca cercetator la sectorul din Cluj-Napoca al Institutului de Speologie, perioada in care va obtine titlul stiintific de Doctor in geografie (1981) si va publica un numar apreciabil de carti, studii si articole stiintifice de profil.
In anul 1988 se transfera la Facultatea de Biologie, Geografie si Geologie a Universitatii „Babes-Bolyai”, unde va urca, intr-un timp relativ scurt, datorita palmaresului profesional redutabil, toate treptele ierarhiei universitare: sef lucrari (1988), conferentiar (1991), profesor universitar (1994).
In aceeasi institutie va exercita atributiile unor functii academice onorante: decan al Facultatii de Geografie in doua legislaturi (2000-2008), prorector al Universitatii „Babes-Bolyai” (2008-2012), sef de departament (2009-2016). Concomitent, va desfasura o activitate sustinuta de cercetare stiintifica in cadrul Colectivului de Geografie al Academiei Romane, Filiala Cluj-Napoca, pe care il va calauzi in perioada 2005-2021.
A fondat un centru de cercetare avansata (Centrul de Geografie Regionala) si doua reviste stiintifice: Romanian Review of Regional Studies (2005) si Geographia Napocensis (2007).
Distins cu Premiul „Simion Mehedinti” al Academiei Romane (1997), pentru lucrarea Pesterile Romaniei. Potential turistic si Premiul Registrului Urbanistilor din Romania (2007), pentru studiul Amenajarea teritoriilor periurbane. Studiu de caz: Zona periurbana Bistrita.
Doctor Honoris Causa al Universitatii din Oradea.
Cetatean de onoare al comunei Tarlisua si al judetului Bistrita-Nasaud.
Debutul literar dateaza din perioada studentiei, cand revista oradeana Familia ii publica (la rubrica Posta redactiei, sustinuta de Stefan Aug. Doinas) poemul Batranul si marea (mai, 1973).
Dupa un preambul publicistic in Caietul debutantilor (1977) al Editurii Albatros, isi va face debutul editorial propriu-zis cu un volum de scrieri de calatorie, Intalniri cu pestera (Editura Dacia, 1979), inspirat de inedita profesie de speolog aleasa. Primul volum de versuri publicat este Arcul voltaic (Editura Albatros, 1986).
A publicat versuri in revistele Familia, Steaua, Tribuna, Viata Romaneasca, Miscarea literara, Conexiuni culturale etc.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 1996.
Volume publicate: Intalniri cu pestera (scrieri de calatorie), Editura Dacia, 1979; Arcul voltaic, Editura Albatros, 1986; Jocul cu umbra, Editura Dacia, 1994; Starea de labirint, Editura Focul Viu, 1995; Intre Carpati si Pirinei (scrieri de calatorie), Editura Viitorul Romanesc, 1995; Floarea de roua, Editura Dacia, 1998; Deltele memoriei (antologie, cu o prefata de Al. Cistelecan), Editura Dacia, 2004; Vant piezis, Editura Limes, 2006; Lasarea la vatra (prefata de Ion Muresan), Editura Limes, 2010; Intoarcerea lui Dante (prefata de Petru Poanta), Presa Universitara Clujeana, 2011; Noduri si alegorii (prefata de Ion Muresan), Editura Charmides, 2014; Inorogul si oglinda (antologie, cu o prefata de Irina Petras), Editura Scoala Ardeleana, 2015; Intarsii (prefata de Mircea Muthu), Editura Scoala Ardeleana, 2020; Geografie sufleteasca (eseuri), Editura Risoprint, 2025.
