Balada celor deportati

Grigore Vieru

Ne-au indepartat de casa,                                    Era viscol, era ceata,

C-aveam poarta mai frumoasa.                            Desparteau pe sot de soata

Ruptu-ne-au de-a noastra vatra,                          Si voit-au chiar de Tine,

Ca aveam si gard de piatra.                                 Doamne, sa ne instraine.

In Taigale curge singe                                         Pruncii invatau din carte

Si auzi cum inger plinge,                                     Limba celui ce desparte.

Acolo te taie gerul                                              Stalin se voia scriptura,

Si auzi plesnind si Cerul.                                     Vorba ingheta in gura;

Ne-au dus in vagoane-nchise,                              Stalin se voia povata,

Cineva spioni ne-nscrise,                                     Lacrimi inghetau pe fata

Ne-au dus in vagoane mute,                                Tainic ne rugam la Domnul:

C-aveam peste-o apa rude;                                 Du-ne unde-nfloare po­mul.

Ne-au dus in vagoane rosii,                                 Ne-au minat ca pe tilhari,

Ca piritu-ne-au lenosii,                                        Ne-am intors tot gospodari,

Ne-njurau urit de mama,                                     In Taiga lasat-am casa

Nu stiau ca vor da seama.                                   Tot cu poarta, tot frumoasa.

Dusu-ne-au sub arma trupei                                Ne-au minat ca pe jivini,

Unde-nnebuneau si lupii,                                     Ne-ntorsesem tot crestini,

Dusu-ne-au sub arma pa­zei                                 Tot crestini intorsu-ne-am,

Unde-nnebuneau si brazii.                                   Tot ca Tara, tot ca Neam!

Literatura si arta, nr 25 / 19 iunie 2008, Chisinau