Descriere - Toate intr-o singura inima

Volum castigator al concursului de debut organizat de Uniunea Scriitorilor si Editura Cartea Romaneasca, Editia 2024

Citind poemele din Toate intr-o singura inima, am avut impresia ca traim, autorul si cu mine, in realitati paralele. M-am trezit intrebandu-ma in repetate randuri cum poate ochiul lui sa vada frumosul acolo unde eu, fara doar si poate, as fi intrat la banuieli. Sa gliseze in melancolie acolo unde eu as fi apelat din reflex la sarcasm si (auto)critica. De la un punct incolo insa mi s-a mai limpezit judecata: Razvan Fugaciu este o rara avis care dinadins nu-si duce discursul pana la ultimele sale consecinte; omitand sa abordeze frontal deruralizarea, speranta de viata scazuta sau poluarea, el cultiva de fapt o impacare cu realitatea de-a dreptul eroica. Recomand acest debut in poezie candid-contemplativ cu increderea cu care as intinde seamanului meu, oricare ar fi acesta, un pahar cu shake detoxifiant. MIHÓK TAMÁS

Cotidianitati rurale cuminti, prinse in tesaturile unor perceptii ce filtreaza varste diferite alcatuiesc, in buna masura, realitatea poetica a acestei carti. Melancolii presarate in scurte confesiuni de o sensibilitate lirica, recuperatoare a unor biografeme uitate si readuse in memorie, incarca lumea afectiva a poemelor. Subiectul liric isi gaseste rostul prin edificarea unor chipuri si intamplari din edenuri sumare de odinioara. Trasatura dominanta a acestei instante poetice e simplitatea. O simplitate ce proiecteaza detalii semnificative pe panza unei memorii in care se vad momente, ceasuri, zile, intamplari, o intreaga lume adusa in prezentul poemelor de o vocatie poetica pentru care revederea si retrairea unei vieti de odinioara sunt exercitii ce plaseaza in exemplaritate destinele. Minimalist atat cat sa nu riste apoeticul, Razvan Fugaciu e un poet autentic. AUREL PANTEA

Poezia reprezinta pentru Razvan Fugaciu un prilej de a rememora experientele prin care a trecut, locurile sau oamenii care i-au iesit in cale, dovedindu-se de o vitalitate joculara si, pe alocuri, usor grava. O vitalitate care isi actualizeaza in permanenta rezervele de inocenta si de ingenuitate. SAVU POPA

Maini pe care le-am iubit

Miercurea mergeam cu bunica la targul din Teius.

Ne trezeam la cinci.

Ne spalam pe fata in lighean.

Mancam o felie de paine cu dulceata

si asteptam rasaritul.

Bunica numara banii, apoi ii invelea in naframa.

Strabateam potecile pline de noroi,

dar nu-mi pasa.

Ma gandeam la turta dulce,

baloane de sapun, tetris

si fata din vale.

Ne intorceam la amiaza pe aceleasi poteci.

Borcane nevinovate

Urcam treptii muzeului.

Atingem istoria cu mainile murdare.

,,Nu faceti asta”, tipa ghidul, in timp ce

ne arata rocile de la Rosia Montana.

,,E aur curat?” intreaba un elev.

Ghidul rade.

Mai are de prezentat doua sali

si istoria unor fosile, pe care, slava

potopului,

nu le vom mai intalni niciodata.

In sala vietuitoarelor

maimutele, pisica salbatica, babuinul ranjesc.

Deschid coltii,

gata sa atace fiinte (ne)vinovate.

Borcane cu mostrele unor bebelusi,

sufocati de ombilic, ne sperie.

Adi loveste vitrina cu piciorul.

Tipa si plange. Crede ca

fratele nenascut pluteste intr-un borcan.

E cald si ouale de dinozaur vor scoate pui

flamanzi,

Vor devora tot ce prind, o vreme,

apoi se vor intoarce in pantece.

Noi, cei vii,

cand ne vom intoarce la normalitate?

Vecinul de la 2

Sta pe banca in curtea blocului

si citeste dintr-o carte veche, indoita la colturi.

Soarele ii mangaie obrazul

palid.

Vorbeste putin, doar cat este nevoie.

La telefon raspunde rar, desi ar avea ce povesti.

In fiecare zi

il vad urcand scarile cu sticlele de bere

tinute intr-o plasa de rafie.

Azi dimineata

vecinii l-au gasit mort in beci.

Odihneste-te in pace!

Sunt ceea ce n-ar trebui sa fiu

Sunt copilul femeii usoare

abandonat la poarta orfelinatului intr-o dimineata de iarna.

M-au luat in brate,

invelindu-ma in hainele altui copil nenorocit

pe care nu l-am cunoscut niciodata.

Am avut noroc, mi-au spus asistentele,

pe el l-au luat ingerii.

Cand ma gandesc la copiii

tinuti captivi

intr-o iubire superficiala,

inima mi se sparge in bucati.

Sunt copilul unui destin frant,

ramas nemangaiat

de mainile mamei alungate

in bratele urgiei.