Cuvant-inainte de Ion Muresan

Volum ilustrat cu lucrari de Irina Petras

Pe coperta: Irina Petras, lucrare din seria De-a culorile, ulei pe panza, 2025

Eu cred cu tarie ca un poet care vede cum „Peste Sahare se intind imense biblioteci”, iar „sub nisip se invata o limba noua”, un poet care vede „Pana si ochii bunului Dumnezeu (care) par doi licurici/ in intuneric” nu prea are sanse sa umble cu mintea lui in afara Poeziei. As mai intinde o capcana cititorului, indemnandu-l sa nu-i scape la lectura poemele, ca, deh, Liviu Mircea e poet, ca atare, iubeste, asa ca, la vederea doamnelor, ochii i-au mai inmugurit: „Sub ploaia de-afara, ochii nostri incolteau unul dupa altul”.

Cat despre meleagurile indepartate pe care le-a strabatut de-a lungul multor ani, cred ca este vremea sa-si accepte sentinta pe care el insusi si-a dat-o: „Cu timpul, departarile intra la apa ca oamenii batrani”. (Ion Muresan)

Cu o biografie fabuloasa, Liviu Mircea a strans sub pleoape multe imagini pe unde a calatorit si, in inima sa, multe iubiri, toate un fel de tezaur pretios, imaterial. Ele sunt un prilej nu de rememorari, ci de retrairi intense, intr-un prezent care inglobeaza trecutul viu. Rar atata superba si dramatica revenire fara nostalgii si melancolie, fara sentimente amagitoare si regrete, la un prezent-trecut continuu, necontradictoriu, doar un elogiu al vietii, asa cum a fost ea, neprevazuta si generoasa, chiar in momentele dificile. Totul improspatat de un suvoi impetuos, de un flux vital uimitor si energic de imagini. Mereu ceva stenic si proaspat te cucereste la acest poet, dialogand cu cititorul, confesandu-se, fara sa se planga, dimpotriva, parca mereu gata de o noua iubire, de un nou drum.

Am putea cita de oriunde din acest volum, timbrul autentic nu se dezminte, poeziile nu te dezamagesc, au o unitate clara, unind sentimentul cu placerea spunerii simple, firesti, cu asocieri imagistice originale. Un volum care se impune prin insusirile unei modernitati dincolo de mode la zi, destructurante, de grotesc si minimalism, un volum actual si solid. (Adrian Popescu)

Fiecare scriitor e un drum. Cu cat lista e mai lunga, cititorii par ca sunt noduri de drumuri. (Liviu Mircea)

Fragmente din volum:

Sunt din nou la rascruce,

directiile sunt acuarele ce se pierd

unele in altele.

Nici unul din pasii tai nu s-a oprit,

nici unul,

talpile tale

le vad luminand alte departari.

Sunt deja rosu,

mi-a dat inima pe-afara

si in fiecare noapte sunt la rascruci,

nimic nu-i sigur,

si nimic nu ma opreste.

Liviu Mircea

Nascut in 28 iulie 1957, in Sarmasu, un orasel din judetul Mures, Transilvania. A facut studii de Managementul Proiectului in Dublin, Irlanda. A crescut la tara, alaturi de bunicul sau care, desi nu a fost scriitor, avea stofa unui povestitor fantastic. A fost prima persoana care l-a facut sa viseze, iar de atunci nu a incetat niciodata sa isi imagineze alte lumi posibile. Prima poezie a pus-o pe hartie la noua ani, iar de atunci, nu s-a oprit niciodata din scris si nici nu a aflat de ce se intampla asta, dar accepta ca e bine asa cum e. A publicat pana acum opt volume de poezii (Un fel de-a zbura, Editura Tipomur, Targu Mures, 1998; Ruginirea Elvetiei, Editura Tipomur, Targu Mures, 1999; Emigropa, Editura Aletheia, Bistrita, 2000; Maszkjatek, Editura Aletheia, Bistrita, 2000; Premiul Nobel pentru singuratate, Editura Aletheia, Bistrita, 2002; Evadare din propria mea umbra, Editura Aula, Brasov, 2004; Fetele tarfelor mele, cuvintele, Editura Brumar, Timisoara, 2006; Mai e putin pana treci strada, Editura Scoala Ardeleana, Cluj-Napoca, 2024). A participat la mai multe Festivaluri de Poezie din Irlanda, Germania, Franta si Romania. A publicat poezii in Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, SUA, Franta, Ungaria si Romania. A fost nominalizat pentru Premiul cel mare, de trei ori la rand, in 2006, 2007 si 2008, la Festivalul International de Poezie din SUA. A fost inclus in patru antologii de poezie din SUA, Marea Britanie, Danemarca si Germania.