Romanul lui Adrian G. Romila dezvolta intr-un triptic interconectat teme precum exilul, calatoria, intoarcerea acasa, speranta, periferia. Ca-ntr-un panoptic cu oglinzi paralele, partile trimit unele la altele si se reflecta reciproc prin numeroase analogii si corespondente. Trei timpuri si trei lumi se concentreaza in tot atatea personaje omonime care trec in moduri diferite prin experienta instrainarii, a neimplinirii si a imprevizibilului. Un tanar ofiter de marina italo-valah cu studii in Franta revine la Bucuresti, in vara lui 1835, chemat de tatal sau pentru o misiune politica secreta la Constantinopol. Un universitar la litere din Constanta lui 2019, exclus subit dintr-o bogata viata afectiva si intelectuala, descopera ca scrisul nu e deloc o activitate lipsita de consecinte. In sfarsit, sclavul poetului Ovidius exerseaza frumusetile limbii latine alaturi de stapanul sau pe pamanturile de la marginea lumii civilizate, in ultimii ani ai exilului tomitan. Deopotriva roman de aventuri, exercitiu metaliterar, thriller istoric, bricolaj autobiografic si parabola existentiala, povestea prinde in tesatura sa inextricabila polivalenta de totdeauna a literaturii. Ea poate vorbi despre o multime de lucruri: fapte temerare, comploturi tenebroase, mirajul departarilor, razboaie, suferinte, moarte, libertate sau iubire. Dar peste toate, ea propune un pariu identitar, folosindu-se de autorul ei. Mai eficienta ca oricare alta tehnica submarina, literatura poate scoate la lumina chiar si misterul unei epave scufundate. Iata inca una dintre mizele spectaculoase ale acestei carti.