Filosofia greaca a reprezentat un moment crucial al culturii europene, nasterea sa avand sa schimbe in mod fundamental istoria gandirii umane. Desi au trecut peste doua mii cinci sute de ani, si astazi, exercita o foarte mare atractie in cercurile intelectuale. Atunci, cat si in prezent, filosofiei grecesti i se recunoaste marele merit de a chestiona categorii de maxima importanta ale spiritului european, precum mitul (mythos-⁠ul) si ratiunea (logos-⁠ul). Cand, insa, isi va cunoaste sfarsitul si ce se va intampla cu marile sale principii? Cand se inchide Antichitatea si incep noile epoci, care vor revolutiona, la randul lor, istoria lumii? In ce context ce produce Alianta intre Filosofia Greaca si Crestinism?

Potrivit lui Ghe. Vladutescu, „Istoria culturala greaca, in special aceea filosofica, nu se incheia nici in anul 330, nici in 478. Nici chiar, in Bizant, filosofia greaca din Antichitatea tarzie nu disparea odata cu inchiderea scolii neoplatoniciene din Athena, printr-un edict imperial in anul 529. Dar, totodata, nici „modernitatea” nu incepea in secolul al IV-lea ori in acela urmator. Antichitatea tarzie si „modernitatea” timpurie coexista inaintand pe culoare distincte, dar si atingandu-se, chiar interferand. Nici aparitia crestinismului, totusi, evenimentul cel mai tare, producand mutatii esentiale in durata lunga si foarte lunga, chiar transistorica, atat cat omeneste este posibila ca adevar previziunea, nu intrerupea „calendaristic” o istorie pentru a deschide alta. Antichitatea supravietuieste in propria paradigma pana prin secolele VII sau VIII, iar prin absorbtie isi continua existenta, participand la noua constructie”.