Optimismul viziunii, modelat de un romantism tonic, face din seria Vieti in valtoare o lectura placuta pentru orice categorie de varsta. Infatisandu-si personajele din momentul intrarii responsabile in viata, prin casatorie, dupa consumarea crizei asezarii in viata, urmata de constituirea unui camin, angajate intr-o lupta sustinuta pentru viitorul copiilor lor, Marina Costa dovedeste aceeasi placere adolescentina pentru povestirea unor peripetii care tin cititorul cu sufletul la gura, ca si placerea de a repovesti istoria, de a fabula in marginea adevarului istoric, de a-l cobori la un nivel de intelegere acceptabil, pe ideea ciclicitatii.
La final, titlul isi dezvaluie conotatiile prin relatia subtila dintre cele doua substantive, vieti in valtoare. Se releva, astfel, relatia dintre om si istorie, dintre om si timp, intr-o viziune optimista. Omul, in proiectie romantica, este un titan capabil sa modeleze valtorile istoriei si sa dea sens vremurilor.