Moldova sovietica, 1946–1947: mama face turte din iarba  si pamânt si le împarte cu grija între copii. Tatal pleaca la oras, în cautare de hrana, si la întoarcere moare în pragul casei, epuizat de foame. Vecinului cineva i-a furat calul si i l-a omorât ca sa-l manânce. Iar despre o femeie ce locuieste câteva case mai încolo s-a auzit ca si-a ucis mezinul de câteva luni pentru a-si hrani ceilalti copii. Între timp, detasamentele de rechizitionare îsi continua cu sârg misiunea, ca nu cumva sa fi scapat vreun bob de grâu prin podul cuiva.
S-a scris mult despre foametea din 1932–1933 din Ucraina, dar câta lume stie ca a mai fost o foamete, la fel de crunta, în Moldova — cauzata nu de seceta, cum se pretinde în documentele vremii, ci de zelul autoritatilor comuniste —, care a ucis peste 200 000 de oameni? Volumul de fata vine sa umple acest gol, cu marturii cutremu-ratoare ale supravietuitorilor, documente si fotografii de arhiva. Desi lectura este aproape insuportabila, o data ce ai deschis cartea n-o poti lasa din mâna, pentru ca totul pare scos dintr-un roman de groaza inabil exagerat. Numai ca e perfect autentic.


Numar pagini: 478 / Format: 13×20 cm