Descriere - Ceai la samovar - Coman Beatrice Ingrid

Traducere din limba italiana de Anca-Irina Ionescu

Sase litere trasate in mod stangaci pe o panza grosolana, si dintr-o data Kolama, ingropata cu grija in memoria lui Aliosa, se reintoarce la viata ca din senin, intr-o calatorie inversa pe  firul amintirilor ca pe un fir al Ariadnei, o coborare in ungherele cele mai intunecate ale societatii si ale propriului suflet.

Din debaraua unui mic apartament din Moscova, pana la baraca numarul 37, cea a prizonierilor politici, al carui prag il treci fara sperante de intoarcere, unde intri ca sa ramai, pana cand suflete si corpuri devin totuna cu inghetatele stepe siberiene.

Si tocmai mergand pe urmele trecutului lor, Aliosa si Vera descopera ca au alunecat pe doua fete paralele ale aceleasi realitati, al carui angrenaj monstruos se hraneste in egala masura din corpurile detinutilor si din sufletele calailor.

Si totusi iubirea incolteste, nesperata, acolo unde totul parea pierdut, plantandu-si radacinile in haurile cele mai intunecate ale inimii umane.

Ingrid Beatrice Coman, scriitoare romanca de limba italiana. Autoare a patru romane, o antologie de proza scurta si teatru, precum si nenumarate nuvele si articole in reviste si antologii, este una din vocile cele mai iubite din literatura diasporei, prin atentia si interesul pe care operele sale le acorda vicisitudinilor oamenilor de rand, mici eroi anonimi ale marilor momente istorice. Astfel, literatura sa trece de la razboiul din Afganistan, vazut prin ochii locuitorilor din Kabul (La città dei tulipani – Orasul lalelelor), merge pe firul istoriei sovietice, insotindu-ne intr-o calatorie cutremuratoare in gulagul sovietic (Tè al samovar- Ceai la samovar), ne ofera o emotionanta poveste romaneasca dintr-un decembrie amar al anului ’89 (Per chi crescono le rose – Pentru cine cresc trandafirii), pana la a construi o adevarata metafora a societatii moderne aflata pe marginea prapastiei spirituale (Dodici più un angelo – Doisprezece plus un inger). Inspirate din istoria mai recenta a Romaniei, doua carti bilingve care sunt fiecare oglinda celeilalte: culegerea de povestiri Il villaggio senza madri  (Satul fara mamici), care da voce „orfanilor albi”, si romanul Badante per sempre (Badante pentru totdeauna), povestea unei mame nevoite sa-si lase copiii in urma pentru a le putea oferi o viata mai buna.