Teribil ce vrajitori zac intr-o Draga Olteanu, intr-un Florin Piersic, intr-un Malaiele! In viata lor particulara pot fi chiriasi sau proprietari, dar, cand urca pe scena, din ei rasar voievozi, craiese, papi sau chiar un negus. Ce farmece mesteresc ei acolo, langa cortina, se numeste teatrul jucat, experimentat de cand Eschil l-a inlantuit pe Prometeu, ba chiar cu mult inainte. ...Fara sa uit de teatrul jucat, ceaslovul asta va propune nu un teatru jucat, ci un teatru citit. Este un tip de teatru care a intrat in naravuri mai demult, dar el a inceput sa produca delicii de cand Beckett s-a hotarat sa-l astepte pe Godot; de cand Ionesco s-a decis sa devina belfer si-a pus pe hartie Lectia („ – Cat fac trei plus unu? – Patru! – Cat fac patru plus unu? – Cinci!“) Exista vreo diferenta intre cele doua sortimente de teatru? Bineinteles! Teatrul jucat are la-ndemana totul: decorul somptuos, regizorul numai scantei, fondul muzical, travestiul, costume fastuoase etc. etc. Teatrul citit se lipseste de toate cele enumerate mai sus. Cititorul vrea sa monteze o piesa numai si numai cu ce-i furnizeaza imaginatia lui, o imaginatie pusa in fata unui text fara accesorii, fara pompoane, fara costume fastuoase, fara nimic. Cum s-ar zice avem de-a face cu un teatru care nu pune pe el nicio mantila, niciun volan, nici macar o funda: un teatru in pielea goala sau, mai pe sleau, un teatru nudist.