"Avand convingerea ca sunt mult mai multe raspunsuri care asteapta intrebari, decat intrebari care asteapta raspunsuri, mi-am propus ca aceste dialoguri sa fie un indemn, o confesiune, dar si un drum de plecare, cu speranta ca impreuna vom dinamita anumite inertii, ca vor fi incurajate energiile care trebuie puse in slujba binelui national, ca se vor trezi elitele romanesti din aceasta indiferenta ce pare imuabila.

Dialogul este preferabil monologului, chiar si numai pentru atributul acestuia de a fi un mijloc direct de comunicare si cunoastere reciproca, de a fi un mijloc de iesire din singuratatea orbitei noastre existentiale, care se gaseste uneori la ani lumina distanta de cei de langa noi. 

Pentru mine, dialogul inseamna puterea si indrazneala de a mai pune intrebari intr-o lume care se abandoneaza din ce in ce mai mult monologului, dar si curajul de a raspunde si de a-ti asuma raspunsurile. Ceea ce nu este chiar foarte simplu. Fiecare om are dreptul la o opinie, dar si obligatia de a o exprima. Daca toti am gandi la fel, ar fi mult mai periculos decat atunci cand altul gandea pentru noi! Provocand dialogul, incercam sa-l reinvatam.

Am indraznit sa cutez a afla, impreuna cu partenerii mei de dialog, ce-i lipseste poporului roman sa-si recapete vechile maluri ale existentei sale, sa se uneasca in cadrul aceleiasi limbi, sa se inchine sub acelasi steag tricolor, sa se priveasca in ochii prea multa vreme inlacrimati si sa-si spuna unul altuia – frate." Ion Badoi