Dincolo de Manastirea Nebunilor e un roman puternic. Victor Ravini recurge la tehnicile vechilor naratiuni persane si indiene si le adapteaza fluxului sau romanesc, uneori, de un calm desavarsit, alte dati imitand curgerea imprevizibila a unui rau de munte, cu pante abrupte, urcusuri neobisnuite si blande unduiri spre ascunzisuri nebanuite. Un roman dens. Uluitor. Straniu. Protagonistii protagonistilor? Securitatea si aurul. Securitatea, cu toate meandrele, culoarele si subteranele ei, folosite de unii pentru parvenirea ce pastreaza un rictus adancit fata in fata cu meritocratia. Aurul rastoarna destine, incita la crima si, adeseori, la punerea in paginile vietii unora dintre personaje a unor scene ce penduleaza intre dramatic, grotesc si scabros. Romancierul se afla in posesia dexteritatii de a schimba iute registrul, urcand mica lume mare ratacita printre serpentine mai senine uneori, alte dati pline de un umor puternic, eliberator – pauze de respiro necesare atat scriitorului, cat si lectorului.

Insertiile de extractie biografica sau plonjeurile erudite imprima discursului forta si un surplus de culoare. Iar rasturnarile de situatie rareori te gasesc pe deplin pregatit, incat renunti la tot ce aveai de facut si nu mai lasi cartea din mana. O carte citita dintr-o respirare. Reiau, aici, doua caracteristici emise la adresa poeziei mele, care se potrivesc manusa acestui roman de referinta: tulburator si universal. / Aura Christi