Ceea ce asteptam de la altcineva, de multe ori, noi nu putem oferi. Nu putem fi linistea, echilibrul si starea de bine a unei alte persoane, dar vrem asta in relatiile noastre. Suntem in razboi cu inamicul din interiorul nostru, si cautam salvatori in afara noastra. Pe acesti salvatori ii condamnam la nelinistea noastra, la propriile neincrederi, la luptele noastre din trecut, in numele iubirii. Orgoliul nostru ranit plange atunci cand nu primim ce ne dorim, si odata cu el povestea de iubire dispare. "Unde a fost atunci iubirea, daca acum ai plecat?" Si uneori raspunsul e ca a plecat nu de langa tine, ci de langa orgoliul tau, care va inghitea pe amandoi. Daca dam ego-ul la o parte, ne vedem pe noi, pe cei care iubesc cu adevarat, care simt, care cred, care invata permanent despre ei si ceilalti. Daca hranim ego-ul si il aparam de adevar cu pretul propriei identitati, ne trezim ca am otravit nu doar iubirea, ci tot ceea ce ne usureaza, bucura si ghideaza existenta: sufletul nostru.