Potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane , termenul prostie semnifica: a) „starea celui lipsit de inteligenta sau de invatatura, starea omului prost…”; b) „vorba, fapta sau lucru lipsit de seriozitate, de importanta, fleac, absurditate, ineptie”.

Prostia este un termen intalnit in limbajul comun, vulgar; este o jignire, chiar o injuratura ce nu face cinste unei discutii civilizate, elevate, academice. Auzim, de exemplu, adesea exclamatia: „Prostule!”, „Esti un prost” ori „Sunt un prost” etc.

Termenul provine din slavona, insemnand, la origine, un om simplu, de la tara, sarac, needucat, plebeu, cu o cultura si cunostinte precare, ce traieste intr-un mediu izolat si fara pretentii. In aceasta acceptiune, a fi prost echivaleaza cu a fi un om inferior , de conditie joasa.

Multivalentul om de cultura Anton Pann (1796-1854) a sesizat aceasta realitate:

„Prost din prost care se naste
E ca vita, dar nu paste,
Prost traieste, fara nume,
Prost se duce si din lume…! ”
„Toata a lui nerozie
E de la parinti mosie”

Adica, prostia se transmite genetic… sau prost tata, proasta mama, prost si copilul.
Cateva versuri ale lui Dosoftei au legatura cu ideile de mai sus:

„Ce folos este de cinste
Omului fara de minte,
Ca-si da firea omeneasca
Pe fire dobitoceasca” .

Conform unei alte opinii, in majoritatea limbilor (de exemplu, germana, olandeza etc.), pentru a fi desemnata prostia se face referire la defecte ale simturilor. Sensul originar este de mut (mutus), cuvant utilizat ca sinonim pentru lipsa facultatii de a vorbi . Cel care nu vorbeste este un om prost (din aceasta cauza), adica nu este bun pentru ca este lipsit de simtul vorbirii.

Din punct de vedere tehnic, se considera ca prostia are doua cauze:

- prima consta in lipsa de informatie (din cauza inculturii, a educatiei precare) ;
- a doua tine de motricitatea individului; este vorba de inabilitatea lui de a procesa si retine informatii in creier, ceea ce inseamna un handicap mental…