„Daca supravietuiesti copilariei, ai material destul pentru a scrie intreaga viata, citeam undeva. Dar daca supravietuiesti si adolescentei? Si tineretii? Si incepi a povesti in chiar plinatatea ei? Pentru cate carti, pentru cate lumi ai material? Am terminat de citit un roman care se deschide cu moliciunea unui boboc, dezvaluind treptat un parfum ce te absoarbe si te coboara insidios pe serpentine de miresme desenand vertigii, betie, panica, sevraj, grotesc, erotic si delir, un parfum intoxicant si catifelat. Un itinerariu spre damnare sau spre mantuire? Cresc oare toate florile cu fata spre soare? Gestul animalului mort este cel mai recent roman al lui Dorin Muresan, un roman care abia asteapta sa prinda aripi, de hartie, desigur, pentru cat mai multe intalniri cu cititorii. Eu am avut deja, la ceas de seara, cea dintai intalnire cu el. Cea dintai pentru ca, se stie, o carte citita o singura data este ca un musafir caruia nu-i intorci vizita.” (Andrea Hedes)

„Dorin Muresan vine cu o carte socanta, in traditia lui Miller si Bukowski, maestri transgresati printr-un ezoterism negru, ce imi aminteste de experienta subiectului peste care se inchide iadul ca o cagula care-ti blocheaza respiratia. Formatia de filosof a autorului este responsabila pentru crearea unor intermezzo-uri eseistice, care vor face deliciul cititorilor avizati. Prima nuvela, care este un Bildungsroman in miniatura, un fel de Educatie spirituala a celui care se pregateste pentru descensus ad inferos, mi se pare indeosebi un text cult, o bijuterie inteleasa mai bine de cei care cunosc damnatiunea superioritatii. Trebuie sa consumi biblioteci pentru a te ridica deasupra lor ca un moroi cultural sau ca o scanteie de aur, ce planeaza asupra cartilor pe care le-ai ars prin tine. Nu stiu daca atmosfera determinista a romanului este un plus sau un minus. Emulandu-l poate pe Schopenhauer, care a decis ca nu putem trece de propriul nostru caracter, Muresan descrie roata lui Ixion, pe care o ungem cu totii, lupul resentimentului si al fricii din mitologia amerindiana, pentru ca din prima secunda in care suntem aruncati in existenta, moartea dicteaza reperele fiintei noastre, astfel incat atributul principal al libertatii este dezvaluit de intrebarea: „cat de lunga ti-e lesa?” Iar problema alteritatii este rezolvata astfel: ceilalti sunt demoni reincarnati in oameni. Dorin Muresan scrie din mansarda lui Eliade care comunica strans cu subsolul lui Dostoievski, iar personajul lui principal pare sa fi fost schitat de Darren Aronofsky. Huxley ar fi rescris Portile perceptiei daca ar mai fi citit romanul lui Muresan sau ar fi decis ca este prea naiv pentru a fi capabil de a-si cunoaste cu adevarat propriul infern.” (Stefan Bolea)


Anul aparitiei: 2012
Numar de pagini: 212