Un roman despre pretul pe care il platesti ca sa scapi din iad — si despre ce mai ramane din tine dupa asta.

Un cadavru pe Dunare. Un oras mic care stie sa taca. Si o poveste construita in straturi — o copilarie flamanda din anii 1940, o vara sufocanta din anii 1980, in care doi frati invata devreme ca lumea nu iarta, si o Romanie a anilor 2000, unde totul s-a schimbat si nimic nu s-a schimbat.

Lucian Cernat — omul care trage sforile orasului de la Dunare — descopera ca trecutul stie sa astepte.

„Lucian Cernat este cel mai carismatic antierou al literaturii postdecembriste, un politician manipulativ, lipsit de scrupule, periculos de simpatic si ingrijorator de actual, un pumn de fier intr-o manusa de catifea ce controleaza toate parghiile puterii.

Traind in lumea creata de el, unor personaje ca Nadia si Sebastian nu le ramane decat sa aleaga cat vor sa vada din realitate si cat de aproape vor sa fie de Lucian. Deopotriva social si psihologic, construit in jurul unor intrebari etice privind vinovatia si responsabilitatea, romanul ia cele mai intunecate fenomene ale perioadei de tranzitie, le examineaza in lumina si le organizeaza intr-o poveste captivanta despre mecanismele coruptiei, pierderea inocentei si modurile in care trecutul supravietuieste in prezent.“ - Cristina Chira

„Padurea mirosea a pamant rascolit si a lemn ud. Dupa ce au trecut de randurile de mesteceni, poteca a devenit moale, simtea cum ii iese noroiul printre degete atunci cand pasea. Nu mai fusese niciodata atat de adanc in padure, dar nu ii era frica. Se tinea dupa ea privind in jur si ascultand fosnetele din tufisuri. La un moment dat, femeia s-a oprit si i-a facut semn sa taca. Au stat nemiscati cateva momente, ascultand, pana cand, dintr-o increngatura cu ierburi inalte, a tasnit un mistret. S-a

oprit la cativa metri de ei, fornaind. Au stat nemiscati, mama si fiul pe de o parte si mistretul, de cealalta, apoi animalul s-a intors si a luat-o la fuga in directia opusa. Ea s-a intors la el si i-a zambit. Ii lipseau deja cativa dinti, dar zambetul ii era luminos, un zambet de femeie tanara pe chipul imbatranit inainte de vreme. Trebuie ca nu avea mai mult de douazeci si ceva de ani atunci, dar era deja batatorita de viata.“ - Ruxandra Burcescu