Purtam discutii adunate pe terase democratice privind cu dispret si detasare la ce-a ajuns tara pe care o socoteam cindva gradina lumii. In jocul nostru meschin mimam nepasarea, ca si cum menirea acestui incendiu devastator nu este decit de-a ne aprinde tigara cu emfaza de la flacarile lui. Dar ceea ce vad si ma doare este realul intruchipat. Unul atit de ingrozitor, incit nu pare decit proiectia bolnava a unui cosmar lucrat in mintea unui nebun, diminuat de impresia paradoxului nu poate fi atit de rau incit ceea ce vedem sa existe cu adevarat. Salvarea logica in cu cit mai mult, cu atit mai putin.

Lumina unei singure intrebari: ce mai supravietuieste din noi ca natiune? Nu vorbesc de una populata de eroi si oameni de caracter, suflete frumoase si mestesugari iscusiti, poeti inspirati si demni, o imagine golita de sens si posibila valoare de catre propaganda partidului unic, ci in cadrul definitiei cuminti a dictionarelor… O limba stilcita, o cultura pervertita, o religiozitate prefacuta, un consens pe linia delasarii si a uitarii, o competitie a raului in multiplele lui concretizari. O nepasare sinucigasa se catara peste noi cu certitudinea eternitatii de dinaintea deznodamintului dupa care nu mai urmeaza nimic.

Liviu Cangeopol

Liviu Cangeopol (n. 28 martie 1954, Iasi) este un scriitor si jurnalist disident roman. Actualmente locuieste in Statele Unite ale Americii. Liviu Cangeopol a fost unul din cei sapte intelectuali carora, la 18 decembrie 2006, in discursul prilejuit de Prezentarea Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, presedintele Romaniei, Traian Basescu, le-a elogiat gestul de a se fi ridicat direct impotriva lui Nicolae Ceausescu.

„Fii multumit, Domnule Ceausescu: vei ramane in istorie!”, a fost titlul sub care interviul acordat de Liviu Cangeopol aparea la 5 aprilie 1988 in Libération, interviu difuzat o zi mai tarziu la Europa Libera.) Doua saptamani mai tarziu a inceput sa fie urmarit si retinut de Securitate in nenumarate randuri. A emigrat in America in septembrie 1989.

Publica primele proze in revista Dialog (august 1978), debut editorial in co-autorat cu Dan Petrescu, Ce-ar mai fi de spus (1989 — Agora, USA, 1990 — Editura Minerva, 2000 – Editura Nemira). Un al doilea volum ii apare, publicat la Editura Humanitas in 2007, Zambetul. Portret al tarmului la asfintit.