Ionel MARIN Cronica romanului “Între lumi”, autor Nicolae VASILE, Editura Creator, Brașov, 2024 Domnul Nicolae VASILE, om de știință multiplu medaliat la saloanele naționale și internaționale de invenții, scriitor plurivalent, jurnalist de excepție, profesor universitar și promotor activ și eficient al culturii române, ne surprinde plăcut cu noul său roman “Între lumi”. Editura CREATOR a reușit să creeze un eveniment important prin publicarea celei mai coagulate scrieri literare a lui Nicolae VASILE, după cum remarca și criticul literar Victor ATANASIU în ampla prefață a romanului. Autorul face o remarcabilă prezentare a unor intersecții de situații, a unor încrucișări existențiale ale unor destine care se derulează în zilele noastre, pe fundalul unui dialog epistolar, care dinamizează acțiunea, și pe care același prefațator, ca dovadă a importanței pe care i-o dă, îl amintește chiar din titlu prezentării sale: „Romanul epistolar redivivus”. Volumul este parțial autobiografic, Adrian este personajul principal, inventator și scriitor de succes. Născut la țară este dornic să își ajute familia și fiii satului. Un personaj important este tatăl lui, Nea Jenică, personaj negativ într-o anumită partea vieții sale, în tinerețe era dur, își bătea copiii la beție, deși îi iubea. Mama ducea greul familiei și manifesta o bunătate aparte. La bătrânețe, tatăl pornit spre căință, devine un om de bază al bisericii din sat, mai înțelept, mai liniștit. Este ajutat de fiul său, deși, din când în când, mai mergea și la un select azil de bătrâni, mai ales în momentele grele de iarnă. Adrian ajunge profesor la o facultate, unde o cunoaște pe Mara, remarcabil om de știință, pe care o idolatrizează și o vede ca pe o zeiță apărută în calea sa. Corespondența dintre cei doi se realizează pe cale electronică, zilnic. Declarațiile lor de dragoste emoționează și sunt sincere, deși Adrian rămâne era tentat să rămână un veșnic îndrăgostit platonic. Destinele amintite mai sus acționează sub forma unor cupluri: Nea Jenică – Adrian, Mara – Adrian, Rectorul - Mara, Domnu’ profesor Mielu – Domnu’ profesor Titi al lu’ Frumosu, Prefectul - Primarul etc., evoluția acestor polarități oferind cititorului o dimensiune a dihotomiilor: înainte și după anul 1989, înainte și după anul 2000, viața la sat-viața la oraș, români din țară-români din străinătate etc. Perechea Nea Jenică - Adrian, un fel de Feodor și Alioșa Karamazov, ai zilelor noastre, de pe melegurile locale, deși pe poziții radical diferite în ceea ce privește viața și nivelul de educație al fiecăruia, biologicul, care niciodată nu poate fi neglijat, își spune cuvântul și de data aceasta, autorul sugerând magistral aceasta prin limbaj: romanul începe și se termină cu „’Ți-ai dracu’ de proști!”, spus la început de Nea Jenică și la sfârșit de Adrian. Pentru primul momentul esențial al vieții l-a constituit trecerea prin anul biblic 2000, iar pentru celălalt momentul schimbărilor din anul 1989. Cuplul Mara-Adrian, în afara dialogului epistolar care dă specificul romanului, dar care se desfășoară online și nu prin scrisorile clasice de altădată, oferă posibilitatea cititorului să cunoască detalii deloc măgulitoare la adresa situației din universitățile românești din zilele noastre precum și evoluția unor modele diferite de oameni proveniți de jos și ajunși pe culmile unor realizări intelectuale. Aceștia abordează diferit relația țară-străinătate. Mara nu și-ar fi putut imagina trăirea restului vieții sale în țară, iar Adrian era exact invers, n-ar fi părăsit definitiv țara pentru niciun fel câștig, material sau nematerial. Acesta a fost și motivul pentru care în final s-au despărțit. Relația Rectorul-Mara reprezintă o sinteză a luptei oarbe dintre românii școliți și realizați în străinătate și cei a căror carieră s-a dezvoltat în condițiile autohtone, bazate mai mult pe relații decât pe competențe, pentru obținerea unor poziții de conducere. Interesantă este contrapunerea a două cariere de profesori de la țară, domnu’ Mielu și domnu’ profesor Titi al lu’ Frumosu. Primul, venit ca educație de dinainte de război, care prin prestanță a reușit să țină la respect autoritățile comuniste până la finalul activității sale, nimeni neputând să-l facă să accepte să i se spună “tovarășe profesor”, iar al doilea, educat și realizat în perioada comunistă, ducând cu el o experiență de compromisuri pe care le-a transferat și în activitatea sa de după 1989, în diverse ONG-uri în care a fost implicat. Generația de după anul 1990, “Generația internetului”, nu și-a propus un nou proiect de țară, ci să distrugă ceea ce a fost înainte, fără preocupări majore de a pune ceva în loc. Este îngrijorătoare lipsa de respect față de marile personalități românești care au contribuit la realizarea unor importante obiective economice, sociale și culturale. Lipsa de modele, de mentori, manipulările de toate felurile ale unor politicieni, încurajează plecarea tinerilor valoroși din țară. Adrian, la București, devenise doctor, coordonator de doctoranzi, însă nu se realizase, cum și-ar fi dorit, și în plan personal. După el, pentru a fi fericiți trebuie să fim liberi, să nu avem frică de nimeni și de nimic, dar să avem încredere, cunoaștere, siguranță și neapărat iubire, să fim îndrăgostiți de viață, de tot ceea ce facem. În carte sunt momente interesante legate de melegurile natale ale autorului, care pot fi considerate chiar elemente documentare, mă refer la paragrafele despre Constantin Stroe, marele reprezentant al industriei românești, longevivul director de la Uzinele Dacia din Pitești, și Elena Ceaușescu, multcomentata soție a dictatorului. Și numele personajelor sunt interesante. Au legătură cu toponimia locului, acestea, în forma locală nu oficială, înlănțuind numele părinților, bunicilor, străbunicilor etc. Apropo de nume, foarte sugestiv este Biță, internetistul satului, care probabil vine de la “bit”, unitatea de măsură a informației electronice. Acesta tinde să personifice adevărul spus de Umberto Eco, cum că internetul a inversat valorile societății, prostul devenind deșteptul satului și invers. Tematica abordată fascinează prin personaje, bogăția de idei și abordarea problemelor majore din viața societății. Autorul însuși este un exemplu de dăruire pentru adevăr și normalitate. Prin acest nou roman, ca de altfel prin întreaga operă și viață trăită, domnul Nicolae VASILE contribuie la renașterea spirituală și evoluția sufletească a neamului românesc. Vă îndemn să citiți, să vă bucurați de clipe magice lecturând romanul de excepție “Între lumi”. Felicitări! Revista Bogdania, Focșani, 2024