„Luntrea cu fluturi” – recentul volum al lui Cristian Melesteu – deschide portile catre un stil literar putin cunoscut: fiecare capitol in parte poate fi privit ca o nuvela de sine statatoare, chiar daca impreuna constituie un roman. Reunite sub simbolul fluturelui, cele 24 de capitole permit sa zburam cu gandul, oriunde dorim, amestecand voit perceptele clasice, pentru a testa vigilenta. Totul pare „o iluzie” ce strabate „haotic albastrul” poetic al cerului si al apelor... Dincolo de iluzie, se inalta, semete, ineditele povesti pescaresti si imaginea Deltei Dunarii, pe a carei suprafata autorul lasa urmele iscusite ale propriului condei.

Amalia Elena Constantinescu 


”Luntrea cu fluturi” este un roman poem al devenirii. Personajele, actiunea, naratiunea, per ansamblu totul se imbraca in haina transcenderii spre ceea ce reprezinta spatiul oniric al visarii si al intrarii in lumea orfica a viziunii noului Rai. Actul de a pescui este o schimbare a polilor de referinta a vietuirii in care spatiile isi schimba sensurile. Acest carusel de ludic este cheia de descifrare a acestui nou roman marca Cristian Melesteu, care provoaca, incita si ne indruma pe o cale a redescoperirii personale. 
Literele devin semne ale incifrarii unui nou legamant. Totul se deschide in note de cunoastere si trecere dincolo, spre acel spatiu al necunoscutului in care se infiripa dorinta de renastere eterna.

Victor Constantin Marutoiu