Al patrulea roman din seria MINERVA TUTOVAN.
 

Exista un leac-minune care ajuta la regenerarea completa a tesuturilor, dupa un accident mortal. Autoritatile romane, precum si agentii unor forte necunoscute intra intr-o cursa contracronometru pentru a afla secretul din spatele acestei minuni medicale si pentru a pune mana pe ea.

O capcana, o partida de carti, un vals, un om gri, un han pe langa Pestera Sihastrului, o spargere si cateva asasinate mai tarziu, Minerva Tutovan se dezlantuie, cu tot talentul ei detectivistic, pentru a descurca itele acestui caz.

Cine e inventatorul leacului „nemuririi“?

Cine este omul gri?

Si, mai ales, cine este criminalul?

„Ori laie, ori balaie exista doar la coafor. In viata, lucrurile sunt policrome…“
Rodica Ojog-Brasoveanu

„Minerva invatase pocher pe la 12 ani, intr‑o vacanta ploioasa petrecuta la tanti Caliopi la Leresti, langa Campulung Muscel. Matusa‑sa trisa – femeia asta n‑a suportat niciodata sa piarda altceva in afara de bani, chei, timp si doar din cand in cand umbrela. Achitarea datoriei consta in trei cucuriguri rasunatoare urlate de pe acoperis. Din cauza aceasta si numai dintr‑aceasta, Minerva lupta din rasputeri ca sa castige, urmarind cu ochi de soim manevrele lui tanti Caliopi. Placerea de a o vedea pe matusa-sa catarandu‑se in varful casei sa strige cucurigu – spectacol pasionant, urmarit de vecini si gazdoi la ore fixe – era inegalabila. De fapt, dupa cateva zile, le vizitase agentul sanitar, care le intrebase cu un tremur ciudat al glasului si fara sa intre in casa daca nu cumva le poate fi de folos.“