Paula Barsan nici nu are cum fi altfel decat neConventionala, spiritul sau creator este rob al [re]imaginarii lumii dintr-o perspectiva solid hranita din abstract si metafora. S-a observat lesne ca vine stilistic dinspre George Bacovia si  Ion Barbu, jocul de gol si plin din retorica sa fiind eminamente provocator, voit incomod tocmai pentru a dezvolta realitati aparent ascunse spiritului comun. De fapt, ea scrie despre viata de zi cu zi, care insa ascunde sub rutina cotidiana mai mult suferinta decat bucurie, mai mult abandon decat angajare. Paula Barsan se revolta si scrie, caci „nevoia de a salva ascunde nevoia de a stapani”. Textele sale, fundamental reflexive, te acapareaza si te chema sa te asezi acolo, inlauntrul lor, sa calatoresti alaturi de autoare pe meleaguri reale si imaginare si sa descoperi sensuri ce pareau greu de aflat la o privire superficiala. Iar autoarea pare de fiecare data alta, joaca diverse roluri spre a te desprinde din mrejele conventiei. Este aici o carte de recitit, de pastrat pe noptiera, cu riscul, desigur, de a-ti provoca adesea faste insomnii. „Puterea poate orice cand e pestera pentru muza sleita de pe sofa…” – zice Paula Barsan si, zau, chiar are dreptate!