Au trecut douazeci de ani nu doar din viata muschetarilor lui Dumas, ci si din cea a nesimtitului roman. Timpul scurs intre Ghidul din 2006 si cel de astazi poate fi rezumat intr-o spusa a unui politruc de pe vremuri: „Situatia s-a ameliorat din ce in ce mai rau“. Formele nesimtirii s-au diversificat, canalele imprastierii ei in spatiul public sunt mai multe ca altadata. Au aparut retelele sociale, s-a consolidat atacul la persoana, s-a intetit viforul sovin si xenofob. Placerea de-a insulta si de-a manji e la aceleasi cote ca acum doua decenii, semn ca „Romania educata“ a fost si ramane un slogan fara acoperire.

Cartea de fata e un (nou) tur ghidat al nesimtirii, care contine o serie de probe ale virtuozitatii in domeniu. Uneori pitorescul se ineaca in abjectie, alteori rasul ingheata pe buze. Radu Paraschivescu isi plimba cititorii prin cateva zone si spatii din care bunele maniere au fost evacuate si unde domneste marlania. In politica si in fotbal, in sala de spectacole si in studioul de televiziune, in metrou sau pe strada, nesimtirea nu e doar un colorant vremelnic. Zgomotoasa si agresiva, ea vorbeste despre o lume in care injuratura dizolva argumentul, iar paharul cu apa aruncat in figura tine loc de raspuns la intrebare.

Noul ghid al nesimtitului e cronica unei vieti punctate de racnete, scandari obscene, gaselnite rasiste, gesturi revoltatoare si dispret.