In plina pandemie, Constantin Marafet isi permite „luxul” sa implineasca 60 de ani (n. 16 mai 1961, Buda, judetul Buzau), adaugand, totodata, la bogata lui opera de poet, prozator, publicist, editor de ziare si reviste, director al Editurii Rafet (cu o productiva activitate), creator de emulatie culturala in orasul care l-a adoptat, Ramnicu Sarat, devenit spatiu nelipsit din opera sa, adaugand, zic, inca doua carti: Ochiul Chirei, Urma cailor de stejar. Mai mult, redescopar ca este fiul lui Toader si al Linei (chiar din paginile romanului mentionat), incat aceleasi prenume (minunat hazard!) i-au adus ceva din botezul literar, tot de la Toader si Lina, infratind Ramnicu Sarat cu Husul! Despre cartile lui Constantin Marafet s-au mai pronuntat: Ion Stanciu, Dumitru Ion Dinca, Marin Ifrim, Florin Muscalu, Ioan Flora, Viorel Dinescu, Ioan Lacusta, Ion Murgeanu, Aureliu Goci, Traian Cristea, Emilian Marcu, Adrian Botez, Mircea Micu, Constantin Stancu, Horia Garbea, Varujan Vosganian s.a. Ultimul valideaza, pe coperta a patra, consistenta surprinzatoare, matura a romanului Ochiul Chirei: „un roman captivant, in care vremurile si straturile constiintei se impletesc, purtate de personaje legendare ori cotidiene./ Realitatea si visul, melancoliile si sperantele, iubirile si dusmaniile la fel de patimase, se deruleaza sub privirile noastre, purtandu-ne prin misterele, conflictele, obiceiurile si… molimele a peste doua secole de istorie, facandu-ne martorii unor comori pe rand ascunse si dezvaluite”. Varujan Vosganian ne dezvaluie si cheia de lectura a acestui roman romantic si realist, deopotriva: „Titlul este cheia in care trebuie lecturat romanul. Chira este un personaj esential, un etern feminin care, tocmai de aceea, trece, pe parcursul lecturii, prin toate varstele feminitatii. Prin Ochiul Chirei personajele se privesc in cele mai neasteptate moduri, dar si noi le privim ca printr-un ochean intors”.