De mult n%u2011am mai citit un experiment poetic asa de atipic, cu atat mai mult cu cat pasiunea microbista e adjudecata de o poeta. Moni Stanila exceleaza in demonstratii on si off side, on si off viata, cu o virtuozitate remarcabila a mixarii de formule si registre: sportiv, performativ, jurnalistic, socio%u2011politic si religios, unite de filonul confesiv, etic, revigorat si de gestul spectacular, ovationat de public sau galerie, si de ororile expansionismului putinist. Ofsaid propune o revizuire inedita a conceptului insusi de civilizatie prin negocierea intre joc si strategie, detasare si angajare, ofensiva si defensiva, limbaje diferite, pozitii dominante si dominate, regula si abatere/simulare, dimensiuni temporale, performanta si performativitate, adevar si senzatie, fiindca miza e, de fapt, recuperarea umanitatii noastre asediate din toate directiile.

Teodora Coman

Esti poeta, esti microbista, viata e pentru tine atunci cand te rogi sau scrii, iar fotbalul e pentru tine „o ancora“. Si deodata vine razboiul. Cartea aceasta, inceputa in 2014 si sfarsita in 2022, radiografiaza in direct cum peste temele personale cad umbrele realitatii, cele mai amenintatoare si absurde umbre. Fotbal, religie, razboi, poezie. La un loc. Cu siguranta ca Moni Stanila revolutioneaza in literatura noastra poezia religioasa. Ofsaid e insa deja trecerea la un alt nivel, acolo unde jargonul religios se intalneste cu cel fotbalistic, dar si cu cel al razboiului. Exista un patos complet in aceasta carte, o conectare universala, o vitalitate care patrunde in orice colt apropiat si indepartat, calatoreste pana in Bucea si Odesa si%u2011napoi, o exaltare a cuvintelor, fie ele rugaciune sau poezie. Cuvintele aici chiar muncesc: constata, jelesc, desfac rana, spun pe nume lucrurilor, urla si vindeca.

Svetlana Carstean