Romanul albastru al Ninei Marcu, incitant si tulburator deopotriva, nu numai ca ne provoaca la o calatorie foarte dinamica si foarte vie al carei scop este recuperarea unui artefact-cheie pentru istoria umanitatii, dar ne si face partasi la o poveste de dragoste a carei incandescenta latenta ameninta sa rastoarne orice echilibru. Intr-un mozaic in care simbolurile idiosincratice se amesteca nelinistitor - si in secvente cinematografice abundand de detalii de ordin documentar, cu iz mediteraneean -, povestea se contureaza cu forta si persuasiune, intr-un ritm alert si intr-un registru sustinut stilistic dincolo de orice gestionare conservatoare a limbajului. O doza serioasa de umor contrabalanseaza scepticismul "metodic" ce ar putea transparea din debutul insolit al relatiei personajelor principale, complexe si complicate, tributare unor situatii care le forteaza sa actioneze la limitele ingeniozitatii. Fascinatia pentru aceste personaje vine tocmai din naturaletea lor, din lipsa oricarei trivialitati, din hotararea deloc sovaitoare cu care isi imbratiseaza destinul, ceea ce ne face sa ne intrebam daca nu cumva pretextul acestei ample istorii cu tenta politista este de fapt o eleganta si rafinata mizanscena a unei povesti de iubire nemuritoare. Sau nu? Ramane sa aflam. - Violeta Borzea, editor