Puterea mintii in infinitul sufletului, de Elena Netcu

Cand ai in mana o carte care incepe cu o formula de basm, a fost odata, te astepti sa pasesti pe un taram feeric, alaturi de personaje fantastice, dar descoperi cu o oarecare uimire un discurs filozofic in care predomina paradoxul, parabola, cuvantul stralucind precum safirul ca simbol al intelepciunii. Si atunci lectura e plina ,,de intelesuri si mai mari”, cum ar spune Blaga, zabovesti asupra cuvantului si-ti dai seama de puterea de iradiere a mintii, caci tot parcursul filozofic este un amestec de fictiune, utopie, iluminare si de jocul ideilor care se insereaza in tesatura frazelor precum ielele.

Autorul, cu nume sonor, Neoridendo, se situeaza in mijlocul ideilor si ,,toarce precum pisica filozofala” ganduri si sentimente, dizolvand ideile in toata complexitatea lor, tragand parca, din cand in cand, un semnal de alarma, intrucat face parte dintr-o stirpe rara, ,,a vazut idei”, a patruns dincolo de ceea ce nu se vede cu ochiul liber, dezvaluind capcanele vietii. Filozoful pledeaza pentru armonie fara constrangere, pentru cautarea sensului. Apoi pune in discutie relatia dintre necesitate si libertate.

In felul cum isi structureaza ideile, reiese o noua ordine a lumii, nu prin actiune, ci prin gest, prin realitati potentiale din care se nasc vibratii armonice.

(…)

Neoridendo isi multiplica eul in mai multe ipostaze, traversand o aventura spirituala, intr-un efort necesar de a intelege trecutul pentru a construi viitorul. Invocand idei din Spinoza, Descartes, Heidegger, Neoridendo ne ofera o „carte pentru inima, minte si invatatura”, intrucat discursul poate fi privit ca o sinteza a gandirii sau, cum propune prefatatoarea Cora Welta, o carte de buzunar.

Cu siguranta, va fi o carte cu destin literar, care se inscrie intr-un orizont de asteptare pentru cititori.