Prefata de Petronela-Luminita Tuca

Pe coperta: Odilon Redon, Ophelia (1900)

In fiecare zi, topografia pieselor de pe Marea Tabla de ?ah se schimba: ceea ce ieri parea un drum fara iesire, azi era desfundat si practicabil; ceea ce azi era bucurie domoala, imbratisare si comunicare mai presus de cuvinte, maine putea sa devina neliniste, banuiala si indepartare a unuia de celalalt. Totul avea legatura cu firea schimbatoare a oamenilor, cu starile lor de spirit, cu ambitiile si cu visurile lor, cu credinta si cu necredinta. Lumea era populata cu suflete mici si cu suflete mari. (ILEANA VIERU)

Nu stiu cum reuseste Ileana Vieru sa ne determine sa traim dorul, nu stiu cum ne urca pe covorul fermecat si ne transporta prin anotimpuri, prin tari, pe munti si pe ape, cand la poalele vulcanului Etna cel fumegand, cand la malul Marii Moarte si al Marii Rosii, cand in stravechiul oras al nabateenilor, cu peisajul lui martian, Petra. Insa reuseste sa ne poarte intr-o astfel de calatorie aproape fara sa bagam de seama ca ne identificam cu personajele create de ea si ca traim povestea odata cu ele. Dar cel mai adesea ne determina sa calatorim in sinele nostru, sa fim ingaduitori cu imperfectiunile si cu limitele noastre, fara a deveni lenesi sau nepasatori, ne face sa intelegem ca durerile, dezamagirile, din moment ce nu pot fi evitate, trebuie duse, cel putin, cu demnitate si onoare, pastrandu-ne taria de caracter si, in acelasi timp, iubirea pentru aproapele nostru. (PETRONELA-LUMINI?A TUCA)

Personajele Ilenei Vieru sunt vii, ispititoare, ilustrative pentru a creiona atat portretele feminine, cat si pe cele masculine cu subtilitate, cu dar al nararii, care nu este la indemana oricui.

Despre soare si furtuni, despre valuri venite din larg, dar si despre barci de salvare, despre zambet, dar si grimasele in ceas de necaz, despre timiditati, dar si explozii ale personalitatii, despre singuratate si stralucirea scenei este vorba in cartea in care personajul central – Sophie – ne spune atat de limpede ca „pe Marea Tabla de ?ah erau suflete-regi si suflete-regine, suflete-nebuni si suflete-cai si alte feluri de suflete, fiecare jucandu-si rolul demn sau meschin, intens sau superficial, in sinceritate sau in minciuna, cu masca sau fara masca”. (MENU? MAXIMINIAN)