Descriere - Stai jos sau cazi

In fata epilepsiei, umorul ramane singura aparare

Nino-nino. Agitatie. Timisoara. Sambata. Un grup restrans de oameni. Ciprian, un barbat de 40 de ani, realizeaza brusc ca nu se mai poate preface: trebuie sa-si accepte boala. Insa drumul pana in acest moment, departe de un final, a fost sinuos. Iar protagonistul-narator ne intoarce in timp, ne poarta, criza cu criza, razvratire cu razvratire, poanta cu poanta, prin viata sa, pentru a ne arata cum poate fi parcursa calatoria cu un diagnostic incurabil.

Stai jos sau cazi, o carte care se cere citita dintr-o rasuflare.

„Bogdan Munteanu este un scriitor adevarat. Un rand al lui este un gand, o secunda, o ora, o zi sau un an al celui care citeste. Epilepsia este un subiect fascinant. Poate genera orice stare, te poate pune sa scrii lucruri pe care nu le-ai imaginat vreodata. Si Bogdan Munteanu chiar face asta, le scrie. O usoara schimbare de comportament sau redefinirea conditiei cu care ne raportam la viata… asta este epilepsia. Sa nu realizezi cine esti si ce ti se intampla o vreme, pana gasesti o doctorita sa iti explice – este perfect plauzibil. Daca stii despre ce este vorba. Sa poti sa revii in balans cu tine si cu lumea, apoi, este miraculos. Avem de-a face cu o povestire la coltul ierbii a unui om care moare, invie, traieste, a unui om care relateaza, etapa cu etapa, ce simte. Este literatura pura, pe de o parte, fiindca epilepsia te face sensibil – «simt enorm si vad monstruos», cum s-ar spune –, pe de alta parte, deoarece cartea lui Bogdan reda o poveste simpla, a unui om caruia i se intampla lucruri, zi de zi. Lucruri care se invart in cuvintele minunate cu care el construieste o lume, care urla, care se odihneste.“

Bogdan O. Popescu

„Dupa sase ani de la Ai uitat sa razi, cel mai recent volum al sau de povestiri, prozatorul revine cu un microroman ireprosabil, o poveste get-beget à la Bogdan Munteanu. Adica o tema inedita – epilepsia e surprinsa rarisim in literatura romana contemporana –, un protagonist fain – un barbat matur, pasionat de baschet, calculatoare si carti, care lucreaza intr-o corporatie si se invarte prin viata culturala timisoreana –, un alai foarte divers – de la Buni, Maza, Che, Iulia, Woody, batranul vecin, soferul de Uber etc. pana la Ara, labradorul –, un stil esentializat, o naratiune realista construita maniacal, aproape, cu un umor si o relaxare caracteristice.

Un titlu-mantra, o lupta cu o boala tabu, stigmatizata si astazi, o carte musai.“