Romanul Simonei Ferrante, o poveste nu doar complexa si palpitanta, ci si stranie, imprevizibila si bulversanta, ar putea fi un thriller daca nu ar fi, inainte de orice, un demers despre identitate, memorie, integritate si familie. Taramul inocentei nu este doar o lume ideala in care copiii nu pot suferi abuzuri si nedreptati, ci si cel in care gastele salbatice au un loc propriu in marea familie a lumii, dincolo de potentiale orori, dincolo de false standardizari, dincolo de catarea pustii. - Violeta Borzea

Am lecturat cu sufletul la gura aceasta carte, aparent politista, dar care trateaza efectele unui lant de traume transgenerationale. Diferenta este modul in care personajele aleg sa le vindece, prin dreptate si adevar sau prin minciuna si secrete. Povestea care deschide volumul este una dintre cheile care anunta transgresarea planurilor narative de la introspectie si evocare la dinamica unui policier incitant: rapirea unei fetite. In "taramul inocentei" am trecut fiecare pe drumul de la copilarie la stadiul de adult, purtand in ADN "pacatele parintilor", dar si dorinta de a le sterge, pastrand acel taram undeva, intr-un colt, la care sa revenim cand ne pierdem. - Corina Ozon, scriitoare

Anul aparitiei:2022