Intr-un viitor imaginar, dar nu foarte indepartat, singura dragoste permisa este cea senina, detasata, care nu perturba echilibrul interior. Indragostitii pasionali sunt considerati un pericol la adresa ordinii publice, de aceea pot fi internati cu forta in spitale ce trateza boala iubirii. Puterea ei este insa atat de adanca si de insidioasa, incat nimeni nu-i poate rezista, nici macar doctorii. Tabloul clinic este divers: Matei crede in suflete pereche si vorbeste prea mult despre dragoste, traind-o cu adevarat prea putin; Nicolita transforma sentimentele neimpartasite in ura, neputandu-se desprinde usor de trecut; Alma viseaza la o relatie intensa si libera deopotriva, in timp ce doctorul Varga si doctorita Mosca, sustinatori infocati ai ratiunii, cad prada unor atractii irezistibile. Axul ordonator al piesei, Gardianul pare un instrument perfid al iubirii insesi, unica lui placere fiind contemplarea suferintei. Dragostea simpla si fericita ramane un ideal indepartat. Iubirea este singura boala pe care nimeni nu vrea sa o vindece cu adevarat si, in pofida simptomelor, uneori devastatoare, continua sa fascineze. - Gabriela Mihalache