Fiul lui Gh. Holban, ofiter, si al Antoanetei (n. Lovinescu). Nepot al lui E. Lovinescu. Studii de franceza la Univ. din Bucuresti; studii la Sor-bona (1926-1928) in vederea unei teze de doctorat despre Barbey d Aurevilly, proiect nerealizat. Prof. de franceza la Galati (1928-1932) si Bucuresti (din 1932).

Debuteaza, in 1924, la rev. lui Liviu Rebreanu, Miscarea literara. Bogata activitate publicistica (eseuri, recenzii, cronici literare, muzicale, plastice, note de calatorie etc.) la Sburatorul, Viata literara, Rampa, Vremea, Azi, Critica (apoi Critica actualtatii), Romania literara etc. Membru, in 1926, in comitetul de redactie al rev. Sburatorul. Debut editorial cu Romanul lui Mirel (1929; fragmente din carte apar in Gazeta literara, cu o prezentare de E. Lovinescu). Vor urma: O moarte care nu dovedeste nimic (1931), Parada dascalilor (1932), Ioana (1934). Postum, apar nuvelele din Halucinatii (1938) si romanul (pregatit pentru publicare in 1926) Jocurile Daniei (1971). A comentat in mai multe randuri, cu aplicatie si patrundere, opera Hortensiei Papadat-Bengescu si a lui Marcel Proust (de altfel, contributia sa la exegeza romaneasca a lui Proust este dintre cele mai importante). HOLBAN este prin excelenta romancierul (auto)analist, teoretician si practician (ca si Camil Petrescu) al persoanei intai, insistand in disecarea starilor sufletesti tulburi si chinuitoare, facand radiografia geloziei si hartuindu-si eroul intre doua obsesii fundamentale: iubirea si moartea. Premiul Soc. Scriitorulor Romani (1934).

Temperamental, HOLBAN era un romantic, prin obsesia singuratatii, a mortii, prin vocatia nefericirii; ca romancier, este insa un modern, si nu numai la nivelul scriiturii sau al compozitiei, ci si prin cultul autenticitatii, precum si prin tehnica analizei psihologice.

CUPRINS

    Oameni feluriti
    Rataciri