Vesnicia cu patent, izbanda literara a scriitorului Vasile Datcu, ramane asadar un eseu amplu, in care nu naratiunea sau descrierea portretistica sunt definitorii, ci analiza, comentariul, interpretarea si caracterizarea, iar stilul are valente de cronicar, nu de letopiset, ca la Ureche, Costin sau Neculce, ci de cronicar de spectacol, teatral sau muzical; viata la tara este vazuta ca un spectacol de teatru cu accente de comedie bufa, iar chipurile protagonistilor sunt luate de pe... simezele cu sonoritati plastice de Tablouri dintr-o expozitie mussorgskiana. In plan ideatic, la Vasile Datcu exista o viziune... antiidilica a satului, care anuleaza tonalitatile sentimentale grave si da textului literar o turnura morometiana, un tip de umor de campie, muntenesc, altul decat aerul aspru din proza rurala din Ardealul lui Liviu Rebreanu, sau melancolic insidios din orizontul satesc al Moldovei lui Ion Creanga. Tenta satirica din Vesnicia cu patent are inflexiuni de campie larga, dunareana, de Baragan ars de soare, cu vorbe in doi peri, cu sageti si maraieli intre colti aratati sfidator ii zeflemea curtenitoare, proza de calitate, inconfundabila, de brand epic de la Dunarea de Jos, de unde au plecat Istrati, Sebastian sau Fanus Neagu. Autoironia, scrisul in raspar, cum spune, elegant si cu cravata de ceremonie, scriitorul Viorel Coman, face tot dichisul stilistic ale prozatorului Vasile Datcu, care-si pastreaza maniera artistica in aceeaii gama vivace, constanta: Casa noastra e asezata la raspantie... Cu vrerea strabunului sta asa de peste o suta de ani; prin vrerea mea o sa mai stea o suta, pag. 7. Detasarea este cuminte, pragmatica iar sictir-ul este provocator, dar de-o noblete izvorata din filosofia vesniciei satului: Din aceasta cauza, prin curte se vanzolesc intotdeauna vecinii. Mai la inceputuri, o faceau de-ai dracu’ – ziceau ca: ce v-ati pus voi casa pleasca in drum?! Mai tarziu din interes; nu ieseau niciodata cu mana goala sau cu stomacul neomenit, (Ibid.)." de Dumitru Anghel

Nr. de pagini : 200
Anul aparitiei : 2005