Un manual al sufletului destinat sa vindece acele fiinte care inca bantuie prin amintirile iubirii rapuse, pentru cei care inca cauta raspunsuri la intrebari nerostite, pentru cei care inca cauta acel vinovat pentru greselile proprii, Adrian Niculescu va ofera in fiecare roman al sau, o piesa a unui puzzle complex al vietii, etape din viata unui om care se concretizeaza in final cu o analiza interioara realizata chiar de catre lector. E mult mai mult decat o simpla carte, e despre suferinta, orgolii, tristete, dar mai ales despre teama de a pierde totul cand de fapt nu ai nimic, te ai doar pe tine. Tu esti unicul om care poate schimba cursurile vietii, nu ei, nu altii, doar tu. 

„Totusi, atunci cand nu mai simti nici speranta, cand simti ca nimic nu te mai poate consola inseamna ca ai ajuns aproape de fundul prapastiei, nu poti cadea mai jos. Dar poti ramane acolo pentru mult timp, daca nu esti atent. In plus, sa nu zici niciodata ca mai rau nu se poate. Poti avea intotdeauna o surpriza.”

Nu e facil sa accepti ca relatia ta s-a incheiat, in schimb, e tardiv pentru reprosuri, pentru un timp risipit in gasirea vinovatului din moment ce constientizezi ca o relatie se omogenizeaza in doi. 

Nu exista un singur vinovat, ci ambii ati devenit victime colaterale ale dragostei, la fel cum nici ceea ce ati reprezentat impreuna, nu e eronat, ci ati fost unul pentru celalalt o lectie despre alegeri si intelegerea nevoilor pe care le are partenerul tau. 

Iar un lucru e cert, ceea ce nu dainuie, nu e cladit pe cele trei principii ale iubirii: incredere, sinceritate si comunicare. 

Romanul „Despartirea” nu doar ca reprezinta o etapa de evolutie in propria metamorfozare a fiintei, o rupere de la monotonia pe care o „strigai” candva iubire si pe care acum o constientizezi ca fiind o lectie de viata, insa pentru toata lumea, presupune o imbinare a doua verbe „a parasi” si „a suferi”, iar Adrian Niculescu va prezinta conceptia unei ratiuni de ansamblu in care acceptarea durerii e un pas spre vinderea sufleteasca.