„Schlesak il combina pe Bakunin cu Marx si era sedus de modelul politic iugoslav. «Teoria tanarului Marx (preluata de la Hegel): realizarea si autorealizarea.» Dictatura ii aparea inca umana, aproape de o forma de realitate si de trairea autentica. Libertatea occidentala ar fi creat doar un context amorf. In acest inacceptabil context, nu cauta o iesire practica, optand pentru una teoretica, teoria fiind suficienta siesi si dizlocand tot restul.

«Nu de solutii, ci de utopii, de iesiri, de asta avem nevoie.» (dec. 1971) Tepeneag nu gandea diferit. Si el definea contextul social si politic in termeni identici. Accepta si modelul iugoslav. Ii gasea calitatea de a fi jonctional. «Iugoslavia poate juca rolul de punct de contact.» Nu degeaba se spune: Historia magistra vitae! Istoria (realitatea, contextul) dicteaza modurile de a gandi, prea putin retrospectiv, vag proiectiv, intr-un prezent tranzitoriu, amorf si (in)formal. La 12 august 1973, urma modelul ceh, «opozitie pe fata» si-i schita corespondentului sau un plan de colaborare.”

Un eseu incitant despre unul dintre cei mai importanti scriitori romani de expresie germana, stabiliti in Italia.